𝖬𝖾&𝖬𝗒 𝖶𝖾𝗋𝖾𝗐𝗈𝗅𝖿 | ⁱᵐ ᶜʰᵃⁿᵍᵏʸᵘⁿ ✓

ｕｎｕ

— Deci chiar ne transformăm în vârcolaci..

Rostește Changkyun ironic îndată ce dă cu privirea de ochii galbeni ai fratelui său, Jooheon, care încerca să combată ceea ce i se întâmpla chiar dacă cei doi nu mai aveau mult până să ajungă la locul unde Wonho le-a spus să se întâlnească, pentru a fi împreună în timpul transformării.

— Trebuie să ajungem la ei până nu ne transformăm, așa că grăbește-te.

Îl avertizează fratele lui mai mare și grăbește pasul către clădirea abandonată ce li se arăta în față, brunetul oftând în urma roșcatului și ridicându-și privirea către luna plină ce își arăta magia deasupra depozitului abandonat în care urmau să intre.

Astăzi, pe timpul zilei, –căci acum era noapte–, cei doi băieți au plecat să-și plimbe prin pădure câinele, pe Sanche, însă de nicăieri o arătare cu urechi ascuțite, gheare și ochi albaștri a apărut și i-a mușcat pe amândoi de abdomen.

Sanche i-a simțit prezența monstrului înainte ca cei doi micuți să o facă și a început să latre agresiv, ajungând într-un final să se sperie prea tare de fiara ce se apropia tot mai mult și începând să fugă mâncând pământul către casă.

Îndată ce vârcolacul i-a marcat pe cei doi ca urmând să facă parte din haita lui, s-a făcut nevăzut în pădurea infinită lăsând în urma lui un bilet cu locația și ora la care cei doi trebuiau să se întâlnească cu el.

Însă de ce au avut încredere în acel bilet și nu s-au gândit că poate era o invitație la moarte, și au acceptat chemarea vârcolacului? Când erau mai mici, bunicul lor le povestea diferite întâmplări cu atacuri de vârcolaci atât în Busan – locul unde acesta locuia în prezent, cât și în Ulsan, orășelul vecin unde băieții și părinții lor locuiau.

Jooheon era curios să afle tot mai multe despre vârcolaci întrucât credea în existența lor și voia să fie pregătit în cazul în care pe viitor va avea de-a face cu unul, pe când Changkyun era total dezinteresat de poveștile astea de speriat copii – le numea el.

Fratele mai mare aflase destule lucruri pentru a-și da seama că acum urma transformarea lor în vârcolaci, și trebuiau neapărat să urmeze sfaturile și indicațiile alfa-ului care i-a mușcat. Nu exista cale de întoarcere pentru ei, de acum sunt nevoiți să învețe să trăiască și să supraviețuiască în societate fiind jumătate niște creaturi foarte înfiorătoare și temute de oameni.

— De ce noi, la naiba? O să-l sfâșii pe acel alfa cu prima ocazie!

Se trezește cel mai mic vorbind cu atâta ură în voce și în privire, roșcatul oprindu-se în loc chiar înainte să apuce clanța de metal pe care urma să o deschidă pentru a intra în clădire și întorcându-se ca vântul către fratele lui pentru a-l privi îngrijorat.

— Știi ce ești tu acum, Changkyun? Nu ești doar un vârcolac, ești un beta. Așa cum te-a transformat, alfa-ul poate să te și omoare la fel de ușor. Dacă vrei să continui să trăiești, nu-l înfrunta. Nu ai nici cea mai mică șansă.

Îl atenționează autoritar și cât se poate de serios întrucât nu voia ca acesta să pățească ceva, brunetul strâmbându-se furios spre fratele lui și privindu-l cum trage de ușa grea de metal pentru a intra.

— Știi, Jooheon, nu am fost atât de indiferent față de poveștile și experiențele bunicului de acum ceva timp. Să nu crezi că nu știu că un beta poate deveni alfa dacă se dovedește a fi destul de puternic psihic și capabil să facă față puterii.

Cu toate că băiatul încerca să-și convingă fratele că se încrede suficient în puterile sale pentru a se putea răzvrăti într-o bună zi, tot ce-a făcut roșcatul a fost să se amuze pe seama vorbelor celui ce îl urma îndeaproape pentru a ajunge la locul unde se aflau vârcolacii haitei în care urmau să intre.