𝓒𝓤𝓡𝓢𝓔𝓓 𝓜𝓔𝓡𝓜𝓐𝓘𝓓 ➯𝒫𝒥ℳ ✓

★彡 11 彡★

Toată noaptea Mirae nu a putut închide un ochi întrucât toate spusele sirenei pe care a întâlnit-o i se învârteau în minte și o bulversau continuu.

Era chiar o prințesă din adâncurile oceanului, fiica unui zeu al mării și al reginei acestuia, care cândva populau un oraș în apă și domneau în toate colțurile oceanului, asta până se ajungea la regatul opus, acolo unde toți aveau gânduri rele.

Din cauza unei sirene rivale care a omorât un om prin cântecul ei, mama ei a fost trasă la răspundere iar ea nu a putut crește alături de familia și rudele ei sirene și tritoni, ci a fost blestemată să trăiască în lumea oamenilor în timp ce trebuie să se ferească de apă dacă nu vrea să ajungă într-un laborator.

— Ești atentă la mine?

Minnie a trezit-o la realitate în timp ce a scăpat un râset scurt, cele două aflându-se pe plajă înainte de a merge împreună spre liceu.

— Știu că totul este prea brusc pentru tine, Mirae..

— Sunt bine, nu-ți face griji. Continuă, te rog.

Îi vorbește urmând să-și concentreze atenția pe mâinile sirenei care s-a oferit să-i arate la prima oră ce puteri deține, și să o învețe și pe micuță să le folosească.

— Urmează-mă.

Minnie a plecat de lângă micuții copăcei de lângă stânci și s-a îndreptat înspre mal, Mirae mergând în urma ei și privind-o cum se asigură că nu este nimeni prin jur care să le vadă.

Albăstruia și-a concentrat atenția pe mâna roșcatei care fusese îndreptată spre apă, cea mai mare ridicând o particulă din mare și ghidând-o după bunul plac în atmosferă, Mirae zâmbind fascinată.

— Rândul tău. rostește Minnie în timp ce lasă apa să cadă. Trebuie să te concentrezi foarte bine la ceea ce vrei să faci.

Cea mai mică a aprobat încrezătoare și a tras aer în piept înainte ca mâna să-i fie îndreptată înspre masa de apă, mișcând-o și încercând să ridice o mică particulă însă a sfârșit ridicând o întreagă coloană de apă.

Forma liniară de apă a căzut înapoi de unde fusese luată atunci când Mirae a oftat obosită, fiind la un pas să-și piardă echilibrul însă Minnie și-a dat seama de ce se întâmplase și a ajutat-o pe fată să stea în picioare până ce aceasta și-a revenit.

— Ce s-a întâmplat? întreabă confuză, vrând să primească răspunsul.

— Acțiunile mari necesită un nivel mare de energie din partea ta. Cum tu ți-ai pus în plan să ridici doar o micuță parte, nu te-ai concentrat suficient și pentru că ești o începătoare, te-a afectat puțin. Dar nu-i nimic, toate se învață. Ce-ar fi să încercăm din nou?

— Mirae!

Cele două fete și-au întors privirea înspre cel ce o strigase pe albăstruie din depărtare, Mirae agitându-se ușor întrucât nu era sigură dacă Jimin văzuse ceva din ceea ce se întâmplase mai devreme cu apa sau nu..

— Jimin! Ce cauți aici? întreabă fata îndată ce blondul ajunge mai aproape, vrând să nu pară suspectă.

— Îmi făceam plimbarea de dimineață și te-am văzut aici. Cine este frumoasa ta prietenă?

— Cine este ființa asta umană atât de frumoasă? replică Minnie în timp ce și-a coborât ușor privirea pe băiat, un rânjet formându-se pe buzele lui Jimin.

— Yaah, flirtați altă dată și cu mine foarte departe de voi! Putem merge la liceu? vorbește Mirae dezgustată, urmând să își ridice de jos ghiozdanul.

— Vă supărați dacă vă însoțesc?

— Chiar te rog. Să mergem.

După spusele lui Minnie, cei trei au pornit înspre instituția unde învățau cu roșcata stând la mijloc, Mirae rămânând tăcută și ascultând la cum cei doi făceau cunoștință.

Cum ambele fete erau atente în direcția blondului care nu se mai oprea din vorbit în timp ce își arăta dantura impecabilă, Mirae a început să râdă la o glumă spusă de acesta și nu a observat fata care venea înspre ea din dreapta, care la rândul ei nu a fost prea atentă la drum, vărsând astfel paharul din care bea cafea cu paiul atât pe ea cât și pe Mirae.

Sunetul celor două fete care s-au ars cu băutura fierbinte a atras atenția blondului și a lui Minnie, cele două sirene privindu-se speriate una pe alta și apoi înspre fata cu păr brunet care rămăsese la fel de confuză.

Mirae nu a mai așteptat nimic căci a luat-o la fugă înspre intrarea în liceu, grăbindu-se cu viteza luminii înspre baie și lăsând-o pe fata care vărsase băutura să privească curioasă și suspicioasă în urma ei.

— Vezi și tu pe unde mergi! o atenționează Minnie urmând să îi ia urma fetei, Jimin privind cu expresia nedumerită înspre bruneta care a luat-o la rândul ei la fugă și s-a făcut nevăzută.

Blondul a decis să fugă în urma celor două fete, găsind-o pe Minnie la scurt timp după ce clopoțelul a anunțat începerea orelor, în fața ușii băii fetelor de la parter.

— Ce s-a întâmplat cu ea? întreabă curios.

— Nu îi place să fie udată.. Și-a mai murdărit și hainele.

— Îi pot da bluza mea de trening dacă vrea. sugerează acesta în timp ce punctează înspre haina lui.

— Nu este nevoie, deja i-am dat eu cămașa mea și acum se schimbă. îl înștiințează roșcata în timp ce zâmbește, Jimin observând că fata rămăsese doar într-un tricou. Du-te la ore, deja ai întârziat. Rămân eu cu Mirae până este gata.

— Să-ți reamintesc că și tu ai ore? Sunt colegul lui Mirae, o voi aștepta eu.

— Nu este nevoie, Jimin.

— Tot nu mă convingi să plec.

Minnie a oftat exasperată, întorcându-și privirea înspre ușa băii pentru a încerca să se calmeze.

Nu a mai durat mult până ce albăstruia a ieșit din baie purtând cămașa prietenei ei, holurile fiind pustii întrucât orele începuseră. Numai ei trei mai bântuiau în timp ce se grăbeau să ajungă fiecare la clasa lui.

— Ne vedem în pauză! îi salută Minnie înainte de a intra în clasa ei, cei doi continuându-și drumul către sala lor.

Jimin a bătut la ușă urmând să deschidă după ce a primit aprobarea profesorului exigent de matematică, lăsând-o pe albăstruie să intre prima.

— Bună ziua, ne scuzați că am întârziat. Am avut nevoie urgentă la baie și–

Vrea Mirae să le motiveze absența, însă vocea dură a bărbatului îmbrăcat la sacou răsună în încăpere.

— Cât este ceasul, elevi? întreabă în clasă, colega din prima bancă dându-i răspunsul. 08:12, exact. Ca să vă învățați minte și să nu mai repetați această greșeală, sunteți pedepsiți să curățați una dintre băile liceului.

Cu toate că o întârziere de câteva minute nu era un lucru care se putea asemăna cu o crimă, profesorul în vârstă era exigent și strict, iar elevii știau asta destul de bine.

— Acum treceți în bancă și notați ce scrie pe tablă.

Fata și-a plecat capul și a ascultat spusele bărbatului, înaintând cu pași mici înspre banca unde Yeonjun o aștepta, privind-o cu subînțeles pentru a primi niște răspunsuri.

— Îți explic în pauză ce s-a întâmplat.. șoptește aceasta în timp ce își scoate caietul.