𝓒𝓤𝓡𝓢𝓔𝓓 𝓜𝓔𝓡𝓜𝓐𝓘𝓓 ➯𝒫𝒥ℳ ✓

★彡 6 彡★

— Intră odată, trebuie să vezi asta! se aude vocea serioasă a lui Mirae, Yeonjun deschizând ușa și privind înăuntru cu un singur ochi.

Imediat cum a văzut ce se ascundea dincolo de ușă și-a mărit ochii mai să-i iasă din orbite, intrând în încăpere și trântind ușa în urma lui.

— Ce mama dracului?! exclamă șocat și totodată speriat, analizând cu atenție fiecare detaliu nou la fată.

— Voiam să fac baie, dar imediat ce am intrat în cadă mi-a apărut coadă! Ce ne facem acum?

Băiatul a meditat câteva secunde asupra cuvintelor prietenei lui, mutându-și privirea pe cada plină cu apă și mai apoi pe dâra lăsată de coada gigantică.

— Trebuie să scăpăm de asta! punctează subtil înspre coada multicoloră.

— Cred că știu soluția..

Vorbește și își plasează mâna deasupra cozii, începând ușor-ușor să își închidă pumnul, Yeonjun privind la fenomenul care se petrecea în fața lui de parcă ar fi văzut fantome.

După câteva secunde bune de așteptare aburul s-a răspândit în aproape toată încăperea, băiatul fluturând din mâini pentru a-l alunga înspre geamul deschis. Îndată ce a putut vedea mai clar, privirea i-a căzut pe Mirae care își revenise la statura de om cu picioare, întinzându-i mâna pentru a o ajuta să se ridice.

— Îmi mai poți explica o dată ce dracu' s-a întâmplat?

— Mi-a apărut dintr-o dată coadă.. Dacă o să îmi apară de față cu colegii și profesorii.. Sau pe stradă, în văzul lumii.. Ce o să mă fac atunci?

— Stai, deci ai spus că ți-a apărut când ai intrat în cada plină cu apă.. spune băiatul gânditor, privind la podeaua uscată ce mai devreme era udă.

Fără a sta prea mult pe gânduri și-a întrodus două degete în apa de lângă el și apoi a atins umărul fetei, Mirae întrebându-l din priviri ce face însă băiatul i-a făcut semn să tacă.

După 10 secunde, aceleași particule albe au înconjurat corpul fetei, aceasta căzând în brațele lui Yeonjun care a așezat-o înapoi pe podea, ambii privind la coada care s-a întors.

— Când te uzi.. Asta se întâmplă numai atunci când te atinge apa.

— Pe bune? exclamă deranjată. Vrei să spui că acum nu mai am voie să înot?

— Asta dacă nu vrei să afle un oraș întreg că te-ai transformat într-o creatură antică.

— Dar.. Dar asta e un dezastru! Când și de ce mi s-a întâmplat asta? Mie? De ce mie, dintre toate fetele din lumea asta? se plânge albăstruia, oftând zgomotos și folosindu-și puterea descoperită pentru a alunga coada.

— La mulți ani, apropo.. spune rozaliul zâmbind strâmb imediat ce Mirae se ridică în fața lui, așezându-și mâinile pe talia ei.

— Da, cea mai mișto zi de naștere de până acum! Dacă știam că de majoratul meu devin sirenă, mă baricadam în cameră până găseam o soluție să rezolv asta!

Se bosumflă și își lasă mâinile să cadă de-o parte și de alta a gâtului băiatului, apropiindu-se de el pentru a-i acapara buzele pline cu ale ei.

— Mm, tot la fel de dulce ai rămas. șoptește peste buzele ei, lăsând un mic chicot să-i părăsească buzele.

— Bineînțeles, tontule.

Cu toate că era speriată de ceea ce se întâmpla cu ea, a ales să uite pentru câteva secunde de nenorocirea ce se năpustise asupra ei și să îi ofere rozaliului unul dintre cele mai calde zâmbete ale ei.

— Și cum facem să nu mă atingă deloc apa azi? întreabă pe un ton slab, zâmbetul pierindu-i. Poate coada este ceva temporar.. Poate a apărut doar de majoratul meu, și mâine va dispărea.

— Nu știm când va dispărea sau dacă va mai dispărea.. Chiar dacă nu știm de unde a apărut, am găsit motivul pentru care devii sirenă: apa. Iar astăzi îți vei serba onomastica pe plajă.. Asta nu e deloc bine.

— Crezi că ar trebui să le spun părinților mei?

— Nu. Nu până nu ne dăm seama de unde a apărut sau dacă este definitiv.

Mirae a aprobat abătută, băiatul zâmbindu-i încurajator pentru a-i ridica moralul. Nici el nu avea nicio explicație logică pentru ceea ce s-a întâmplat cu prietena lui, și nici nu știe cum poate afla ce a cauzat ca asta să se întâmple.

— Te aștept jos.

O înștiințează, albăstruia mângâindu-i obrazul înainte de a-l privi cum părăsește camera, Yeonjun coborând gânditor scările pentru a ajunge la Baekhyun.

— Are dreptate Mirae.. Cu problema pe care o are, este foarte periculos să stea aproape de ocean.. Mai ales cu atâția oameni care vor fi acolo..

Șoptește pentru sine în timp ce analizează fiecare centimetru de podea pe care pășește, ridicându-și ochii și dând de cei doi băieți ce stăteau așezați pe canapeaua din living, oprindu-se mirat în loc. Nici măcar nu le auzise vocile, fiind prea prins în propriile gânduri.

— Jimin.. îi rostește prietenesc numele, blondul scuturându-și ușor mâna în aer în semn de salut.

— Se pare că mergem toți patru la liceu. afirmă zâmbitor Baekhyun, Yeonjun afișând un zâmbet strâmb. Ce face Mirae?

— Uh, acum se îmbracă. Coboară imediat.

Tăcerea care s-a așternut în încăpere era stânjenitoare, cei trei băieți schimbând priviri rând pe rând până ce pași au început să se audă coborând de la etaj, toate perechile de ochi fixând-o pe albăstruie.

— Sunt gata! exclamă fata mândră, însă se oprește cu privirea pe Jimin atunci când dă de el, amintindu-și că fratele ei îi spusese că vor merge împreună la liceu. Mergem? întreabă întorcându-se înspre Yeonjun, acesta aprobând.

Jimin și-a coborât privirea neutră pe mâna fetei care a prins-o pe cea a rozaliului, Mirae aruncând o ultimă privire în direcția lui înainte de a-l trage pe băiat înspre ieșirea din casă.

— Să înțeleg că sunt împreună?

Vocea lui Baekhyun l-a adus cu picioarele pe pământ, ridicându-se împreună de pe canapea pentru a-i urma pe cei doi.

— Nu știu, este treaba lor. ridică din umeri vrând să pară nepăsător, brunetul oftând.

Au părăsit casa băiatului, Jimin privind în față la cei doi care păreau a fi mai mult decât prieteni, decizând să-i ignore.