24 H

Capitolul 4 "Mergand spre nicaieri"

M-am trezit in dormitor, Spike imi lingea degetele de la picioare, am coborat din pat si m-am dus in bucatarie, ceasul din hol indica ora zece iar cel din dormitor zece noaptea. Bunica lui Drew pregatea micul dejun, vazundu-ma m-a intrebat:

- De ce ai venit beata aseara ? ai zis ca ai fost la buticul lui RIch's, eu stiam ca a ars acum 40 de ani sau mai mult.
- Dar... bunico nu am baut.
- Cum nu, de ce ma minti ?
- Dar tu de unde de unde sti ce s-a intamplat cu magazinul ala ?
- Inainte sa fie buticul acolo, a locuit o foarte buna prietena din copilarie, a raspuns ea foarte deranjata.
- Si v-ati certat ?
- Nu, a fost ucisa, a spus bunica lui Drew cu lacrimi in ochi.
- De cine ? il cunosti pe acel om ?
- Da, in copilarie se juca cu noi, ii placea foarte mult de Anna.
- Ah, da am inteles ! am spus eu cu jumatate de gura.
- Andrew ?
- Pai... a dormit la un prieten asta mi-a spus aseara.
- Ah, mai doarme din cand in cand prin vecini.

M-am simtit foarte prost ca am mintit-o si nu am inteles de ce nu ma intrebat ce caut la ei in casa si de ce m-a intrebat de ce am venit beata cand eu nu am fost beata si daca nu imi aduc aminte cum am ajuns acasa asta e partea a doua. Dupa ce am terminat de mancat, i-am multumit bunicii si am mers la baie, cand m-am uitat in oglinda pur si simplu eram ingrozita, eram trasa la fata ca un schelet si aveam un par in cap de puteam sa greblez cu el. Mi-am facut un dus si m-am asezat in pat gandindu-ma la saracul Drew care probabil nu iesise din sala de reanimare.

- Kinsey ! suna telefonul, a spus bunica.

Am sarit din pat ca din maracini si am coborat in living sa iau telefonul iar cand am vazut ca suna Drew eram in al noualea cer, am raspuns si nu am zis nimic pana cand vocea lui obosita nu a spus "Alo !"

- Drew, esti bine ?
- Da, sunt bine doar ce m-au trezit, ma doare foarte tare capul, nu credeam ca o sa ma mai trezesc.
- Stai linistit ! doctorul a spus ca te recuperezi foarte repede.
- Sunt in salon acum si o sa poti sa vi sa ma vezi peste o ora daca vrei.
- BIne ! o sa ma imbrac, o sa iau un taxi si o sa ajung imediat.
- Sa nu afle bunica, te rog, a spus el cu o voce bolnavicioasa.
- Nu o sa stie nimic, am vorbit deja cu ea.

Mi-a inchis brusc si atunci mi-a venit cea mai stralucita idee, sa ii spun bunicii ca voi pleca impreuna cu Drew in Lancaster sa o cautam pe sora mamei mele, dar bineinteles ca nu o sa ma duc niciunde doar o sa stau pe strazi vreo cateva zile ca sa nu isi dea seama ce s-a intamplat cu Drew. Ce idee minunata nu ? deja doua minciuni intr-o singura zi.

- Bunico ? am strigat eu foarte fericita ca sa par cat mai credula.
- Da !
- Plecam....eu cu Drew, plecam in Lancaster sa o vizitez pe matusa.
- Cand, acum ?
- Intr-o ora, avem avion.
- Si bani ?
- O sa facem rost , ne descurcam.
- Va dau eu, am niste bani stransi prin portofel.
- Ba nu bunico, stai linistita !

Mi-a intins sapte sute de dolari si cand am pus mana pe ei imi tremura pentru ca o mintisem si nu voiam sa ii cheltui banii pe ca ii muncise. Am luat bani si am fugit in camera sa ma imbrac si am stat si am meditat, ce o sa fac eu cu banii sau cum o sa ii spun lui Drew ca am mintit-o pe doamna Dawson sau ca mi-a dat bani. Ma simteam foarte prost.
Timpul trecea greu si ma gandeam din ce in ce mai mult la lucrurile paranormale care mi se intampla de ceva timp si probabil noaptea aceasta o s-o pierd la magazinul lui Rich's pentru ca sunt foarte curioasa sa aud si eu pianul acela care cica ar canta in fiecare noapte la ora trei. Mie mi se pare o abureala adica nu cred nimic din tot ce se spune pentru ca imi amintesc foarte bine noaptea trecuta cand m-am apropiat de magazin era perfect normal, nu avea nici un semn ca ar fi ars ceva acolo. Eu zic ca batranul ala senil nu avea pe cine sa minta si m-a gasit pe mine singura fraiera din tot orasul, asa ca in noaptea asta o sa "bantui" putin locul. Astept sa treaca timpul sa chem un taxi si sa plec la spital la Drew. Oare cand o sa ii dea drumul din spital pentru ca noi trebuie sa ne intoarcem inapoi acasa in cateva zile iar bunica trebuie sa ne vada intregi, mai ales pe nepotul ei. Au fost cateva zeci de minute reci, dar venise in sfarsit momentul in care chemasem taxiul si cred ca si ajunsese in fata casei pentru ca se auzea un claxon puternic. Plecam din nou din alta casa si parca in sinea mea credeam ca nu o sa ma mai intorc niciodata, dar era doar subconstientul meu care imi mai dadea cate o palma atunci gandeam prea mult. Luasem ghiozdanul lui Drew iar bunica nu si-a dat seama. Am pupat-o pe obraz si i-am multumit pentru tot ce a facut pentru mine, am fost putin sentimentala, dar m-a ajutat pentru ca mie imi placea sa vorbesc asa cu majoritatea oamenilor in varsta. Se simt foarte bine atunci cand un tanar sau o tanara le spune lucruri frumoase sau viziunea lor despre cum vad ei lumea iar varstinicii chiar te asculta.
Eram in taxi de cateva minute si incercam sa il analizez pe sofer. Avea ochii verzi, ii vedeam foarte bine prin oglinda, in cap o bereta care nu se asorta deloc cu costumul, dar nu era treaba mea cum se imbraca soferul, important e sa ajung la destinatie.