Pariul

3 - Demoni din trecut și îngeri păzitori

2022, Doi ani mai târziu...

16 Octombrie

Am plecat de la firmă mai hotărât ca niciodată să închei afacerea cu compania de telefonie mobilă, apoi să îmi iau o binemeritată vacanță. De doi ani muncesc ca disperatul, ca să uit...

Am devenit un om de afaceri cunoscut, poate cel mai bun din România pe partea de negocieri. Sunt serios și crud... dar viața m-a învățat să fiu așa.

Am renunțat la tot ce mă lega de trecut: am renunțat la firma lui Bogdan, la companie, la Andrei și la asocierea cu el, la viața pe care o aveam până atunci.

Am luat-o de la zero: companie nouă, prieteni noi, viață nouă. Doar eu și Blue... Blue era singurul lucru care îmi amintea de trecut și de ea... dar eram mulțumit cu atât.

Din acea zi am pierdut-o... Nu mai știa nimeni nimic despre Mia, a dispărut pur și simplu. Dar nu o condamn. Ce i-am făcut a fost oribil și nu am să mi-o iert niciodată... Și mi-am dat seama că am iubit-o cu adevărat pentru că nu am putut să o uit... oricât încerc să mă mint că am făcut-o.

Întâlnirea asta este la Brașov, deci urc cățelul în mașină, bagajele și pornesc. Mirosul de Octombrie aduce ploaie, simt asta.

Pe drum opresc doar să alimentez și în 2 ore și jumătate ajung la locul de cazare, apoi ies la o mică plimbare cu Blue, ca să nu am grija lui. Apartamentul închiriat este în Piața Sfatului, așa că ne bucurăm și de priveliștea minunată.

La un moment dat Blue începe să se agite și să latre, ceea ce nu prea îi stă în fire. Se pare că i-a atras atenția o doamnă mai în vârstă care se plimbă cu un băiețel mic de mână. Îl țin de lesă, dar se agită, schelălăie și mă cam sperii... El nu face așa de obicei.... Doamna se sperie și ea și ia copilul în brațe, moment în care chipul copilului mă străpunge până în adâncul sufletului. Nu știu de ce, dar când îi întâlnesc ochișorii sunt pătruns de o căldură în tot corpul... Am uitat că eu nu voi avea niciodată unul... Dar merit... Ce om aș fi, ce fel de tată...?

Îl iau pe Blue de acolo înainte să scape și să intrăm în belele. Îl las la apartament iar eu merg spre întâlnire.

Restaurantul este vis a vis de Piață, unde sunt invitat într-un salon dedicat ca sală de conferințe. Îmi aranjez portofoliul pe masa imensă și îi aștept pe clienți. Ne punem la curent cu cei care trebuie să încheiem afacerea și repetăm ultimele detalii: firmă de telecomunicații care vrea să preia o firmă locală, eu negociez contractul și finalizez tranzacția.

Stau cu capul în laptop, revăd fiecare aspect.

Clienții intră pe rând și eu îmi ridic privirea.

Și îngheț.

Uit să respir.

Ea la fel.

Mă privește cu expresia uimită, ușor speriată.

Apoi se încruntă, pot citi ura în chipul ei.

Se așază exact în fața mea, stăpână pe ea, pe emoții, dacă le are. Spre deosebire de mine care sunt varză din acel moment. Și încep să transpir ca un porc.

Ah... blesteme! De ce tocmai azi trebuia să o revăd? De ce mă pedepsește Dumnezeu și mi-o scoate în cale tocmai acum când încerc să fac ceva cu viața mea?

Nu mai știu ce trebuie să fac. Nu mai știu ce trebuie să spun. Iar ea este atât de frumoasă... De ce am fost tâmpit? De ce mi-am bătut joc de ea? De ce???

-Bună ziua, bine ați venit! spune directorul. Domnul Moraru ne va ajuta astăzi cu negocierea așa că îi dăm cuvântul. Vă rog...

Eu abia îmi aud numele. Mă ridic cu greu de pe scaun și nu mai știu ce trebuie să fac, gândul îmi este doar la ea.