” Totul sau nimic ”
Max povestește:
” E totul în regulă acum? ” prietenul meu cel mai bun mă întreabă, iar eu dau din cap în semn afirmativ. Apreciez mult faptul că e aici lângă mine, e un fel de sprijin la greu, păi, uitați-mă acum, aici stând pe canapea și simțindu-mă ca un invalid. Treaba asta durează de vreo trei săptămâni și ceva, am pierdut și noțiunea timpului de când mă uit pe pereți. Eh, mișto pata de pe peretele din stânga, nu știam că se află acolo.
” Da, totul e super bine, nu vezi? Dansez de fericire. ” îl iau peste picior și Kevin își rostogolește ochii. ” Acum fă-te util și adu-mi pachetul acela de țigări de pe masa din bucătărie și bricheta! ” îi ordon și el îmi face un semn obscen. Prefer să ignor ieșirea sa și mă concentrez pe vorbitul cu Scott prin mesaje, nu știam că e așa amuzant să stai în pat toată ziua și să butonezi telefonul.
Deși e plictisitor să ai pe cine după fundul tău non-stop care să aibă grijă să nu ieși la o întâlnire cu podeaua, e în beneficiu tău oarecum. E ca și acum așa avea un majordom sau ceva de genul, acum primesc ce vreau eu, de la felul meu preferat de mâncare la telecomanda care se află pe fotoliu din stânga mea. De obicei Kevin e mereu cu mine când nu este la spital sau Emma care a început să gătească din ce în ce mai bine, dar și doamna Mara care vine de două-trei ori pe săptămână în vizită și să nu uit de mama și tata, care parcă au devenit brusc părinții îngrijorați de faptul că fiul lor și-a rupt piciorul.
De când stau la domiciliu, simțindu-mă ca un invalid, mi-am văzut majoritatea prietenilor mai des de cât într-un an. Oliver vine și el vreo trei zile pe săptămână cu mama și din peisaj mai lipsește doar domnul Josh, nu-l suport deloc pe omul acela, avem încă conturi nereglate. Probabil a dat petrece când a auzit de accidentul cu mașina. Oh, și da, mașina mea e praf sau mai bine spun toată partea stângă a mașinii mele este. Microbuzul care a provocat accidentul nu m-a șifonat doar pe mine ci și pe propria mea mașină, îmi cam trebuie una nouă cred.
” Tocmai ce m-a sunat Emma, a întrebat dacă vrei să-ți aducă anghemaht de pui? ” mă întreabă și eu dau din cap în semn afirmativ. După ce-o resună înapoi și vorbește puțin timp cu iubita lui, închide și revine lângă mine, așezându-se pe fotoliu din stânga mea. ” Era cu Mia. ” îmi spune și mă întorc pentru a-l privi.
Știu ce vrea să facă. Vrea să mă fac să mă simt vinovat de faptul că am alungat-o pe Maria din apartament. Știu că ceea ce am făcut a fost o greșeală, o greșeală pe care mi-o asum. Lipsa ei e cea mai mare pedeapsă. N-am m-ai văzut-o din ziua aceea la spital când nici măcar n-am băgat-o în seamă., nu știu ce a fost de vină, lovitura de la cap sau orgoliul meu prostesc, dar știu că te atunci nu i-am m-ai întâlnit privirea.
” Ce mai face? ” evit să ascult mintea din capul meu care tot îmi urlă ” Să nu îndrăznești să întrebi de ea. ” și-mi fac curaj să port o conversație având-o ca și subiect pe ea. Prietenul meu zâmbește și bufnesc iritat atunci când zâmbetul lui are altă conotație.
Se lasă mai relaxat pe spate și-și scoate telefonul din hanorac. ” Am auzit că s-a mutat la Ken , dar nu prea am vorbit, a fost ocupată cu examenele finale la facultate. Emma a vorbit și s-a întâlnit cu ea. Tot ce știu, știu de la ea. ” îmi spune și eu dau din cap în semn afirmativ. ” Și cică au întârziat ăștia cu renovatul apartamentului și a trebuit să amâne mutarea încă câteva săptămâni. Zilele astea trebuie să revină înapoi. ” mă informează și eu mă strâmb agitat. ” În rest e bine. Cred că iese cu un tip de la inginerie sau ceva de genul, tot Emma mi-a spus acum două-trei zile parcă. ” adaugă și ochii mei aproape ies din orbite. ” Cică e dat naibii tipul. ” pune paie pe foc și încerc să ignor tot ce spune, dar știu că în interiorul meu se dau lupte aprigi.
” Să-i fie de bine! ” mă prefac în continuare și mă concentrez pe filmul de la TV. ” Ghips nenorocit! ” înjur și lovesc cu degetele suprafață din material dur. E acoperit la rândul său cu un material din plastic negru, cică pentru a nu-l murdări sau rahaturi de genul. ” Mă simt ca la închisoare. ” comentez și Kevin râde în continuare de pe marginea fotoliului. ” Ce ți se pare așa amuzant? ” mă rățoiesc la el și privirea sa mă evită pentru moment.
” Imediat îți schimbi starea atunci când vorbim despre ea. ” explică și ochii mei cad asupra feței lui. ” Nu știu cum o face, dar ți-a dat lumea peste cap, mai rău decât era. ” râde și schimb posturile de la TV rapid. ” Apropo, Emma mi-a spus să-ți transmit, dacă vrei anghemaht de pui trebuie să te prezinți în seara asta la cină. ” mă informează și eu mă întorc curios spre el, să aflu mai multe detalii. ” Organizează o cină cu restul găștii. Promit eu, dacă vii, te car singur până jos la noi! ” ridică mâna în semn de jurământ și eu îi fac un semn ușor obscen.
***
Cinci ore mai târziu mă aflu în apartamentul Emmei și al lui Kevin numărând din plictiseală tacâmurile de pe masa din bucătărie. Fata blondă e atât de agitată parcă urmează să aibă o cină cu viitori socrii, dar uitasem cât de maniacă poate fi Emma când vine vorba de organizare unui eveniment cât de puțin important. Prietenul meu a dispărut ca prin minune atunci când tânăra fată l-a trimis după ceva de băut. Ciudat… Emma e paralelă cu tot ce ține de alcool.
” Max, dă-mi și mie șervețelele alea de pe masă! ” spune și eu mă întorc către ea pentru a vedea cum așează niște lumânări pe masă.
” Ți se pare că pot să mă deplasez? ” O întreb și fata blondă se întoarce către mine zâmbind inofensiv și mimând un ” Scuze, am uitat! ” Scot agitat telefonul din buzunar în momentul în care primesc un mesaj de la Scott în care mă anunță că sunt foarte aproape.
Pentru un moment evit să aud ce spune Emma și mă gândesc dacă ea va veni aici. Și sper că tot ce mi-a spus Kevin de tipul acela să nu fie adevărat, nu știu dacă aș putea s-o văd cu cineva la braț. Imediat revine și Kevin cu o sacoșă din carton cu câteva sticle de alcool și i-o înmânează Emmei. Privesc cum cei doi fac ultimele pregătiri și eu mă mut cu greu cu ajutorul cârjelor pe un alt scaun pentru a nu-i încurca pe cei doi.
Cinci minute mai târziu soneria de la ușă se aude și-l pierd pe Kevin din priviri atunci când se hotărăște să deschidă ușa. Voci cunoscute se aud pe holul apartamentului și curiozitatea mă izbește din plin. Vreau să știu cine a venit și cine nu. Pot distinge din zgomotele de pe hol că ea nu e venită încă și nici Ken, atunci când majoritatea prietenilor mei au intrat în încăpere.
” Omule, ai ajuns așa de rău! ” Mark mă ia peste picior și-i strâng mâna în semn de prietenie. Zâmbesc ușor la gluma sa și mă întorc către restul amicilor care se plimbau de acolo până acolo ca niște furnici care nu-și găseau locul.
După ce mă salut cu majoritatea prietenilor și schimb câteva vorbe cu Lara care e curioasă să afle cum am reușit să-mi rup piciorul, revin la liniștea mea interioară concentrându-mă pe ideea că ea nu e venit și nici Ken. Nu știu, dar sper că nu-și vor face apariția, dar eșuez atunci când din nou soneria face ecou prin toată locuința. De data asta Emma dorește să deschidă timp în care Kevin se așează lângă mine pe canapea.
La nici trei minute, un alt prieten blond apare. ” Salut lume! ” Ken intră fericit în încăpere și dă lumea cu toți băieții de pe acolo inclusiv cu mine. Mă uit după ea şi renunț atunci când Emma intră singură în cameră, dar brusc ea îşi face apariţia, dar nu singură ci de mână cu un cineva.
Privesc imaginea din faţa mea uşor bulversat şi mă întorc către Kevin căruia de data asta zâmbetul îi dispare. Mă priveşte cu subînțeles și mă întorc către cei doi care acum stăteau în mijlocul încăperii. Tipul șaten o ține strâns de mână șoptindu-i ceva la ureche, timp în care Scott se apropie și-i strânge mâna. Ea radiază în rochița neagră pe care o poartă având părul lăsat drept pe spate, fericirea e singurul cuvânt care o poate descrie în momentul din față, iar eu continui să privesc stupefiat scena din fața mea.
” Mia, nu știam că vii cu cineva. ” Tina vorbește de lângă mine și ochii fetei șatena o ațintesc imediat. Zâmbește, fiind nederanjată de atitudinea Tinei și se apropie împreună de noi cu tipul de lângă ea. Pare puțin mai scund ca mine, dar probabil vizitează și el sala frecvent. Părul e ușor șaten și din câte îmi dau eu seama are ochii verzi.
” Eric More, încântat de cunoștință. ” tipul vorbește către noi și am impresia că voi vomita. Se uita la piciorul meu apoi vorbește către mine. ” N-ai prea fost cuminte. ” mă tachinează și deja tipul nu-mi place. Cumva ne știm atât de bine încât să ne vorbim atât de relaxați? E pentru prima oară când îl văd și deja nu-mi place.
***
” Și Eric, studiezi? ” se aflăm deja la masă de ceva minute bune și singurul subiect e dobitocul din dreapta mea. Pare genul acela de tip după care orice fată ar ieși: mișto, sensibil, arătos și alte drăcii. Unde naiba l-a găsit Maria? Pe internet?
” Sunt în al treilea an la inginerie. ” vorbește și pot observa gestul lui de-a o atinge pe Maria pe picior. Și în tot acest timp atât Emma, Kevin cât și Ken au stat cu ochii pe mine de parcă eram supravegheat de FBI. ” Și tu omule unde studiezi? ” vorbește și pentru un moment mă uit derutat la cei de la masă, ca mai apoi Ken să-mi facă semn că întrebarea era adresată către mine.
Deschid gura deși creierul meu era gol și mă uit la el. ” Un fel de aviație. ” spun scurt și mă chinui să-mi tai bucata de carne. Nu știu cum, dar pofta mea de mâncare s-a evaporat subit și chiar am chef în momentul de față de o țigară.
” Și cum ai reușit să-ți rupi piciorul? ” mă întreabă și cred că vreau să-l bat cu puiul din farfuria mea. Prea multe întrebări ținând cont de faptul că o ține de mână pe fata de care sunt îndrăgostit. Ce naiba a văzut la el în afară de fața aia și restul rahaturilor? Nu sunt gelos, aș fi gelos dacă ea ar fi iubita mea și ar vorbi cu el, dar nu sunt, sunt doar frustrat pentru că simt că domnul Brandon a avut dreptate.
Mă foiesc ca un copil mic când nu primește ce vrea și deschid gura iritat la propriu.” Cum se rupe un picior, în două. ” spun și Ken bufnește în râs din partea opusă a mesei. ” Adică, voiam să spun că am reușit să-mi fracturez piciorul într-un accident cu mașina. ” rectific gluma proastă atunci când Emma mă lovește cu piciorul pe sub masă și el dă din cap în semn afirmativ.
” Și m-ai ieșim în seara asta? ” Mark întreabă și restul prienilor se întorc către mine. ” Oh, scuze Max! Am uitat că tu ai probleme cu piciorul. ” se scuză și deja mă simt cu a un obstacol greu de depășit. De ce trebuie să fac eu pe bunătatea întruchipată și să le spun să meargă la distracție fără mine? Plus cu dobitocul acela perfect care mai nou e iubitul Mariei trebuie să meargă cu ei.
” Duceți-vă și așa n-am chef de nu știu ce mare lucru! ” le fac semn cu mâna și fața lui Mark radiază. Și uite așa bunătatea din mine face minuni. În tot acest timp o privesc pe ea și nu pot ignora zâmbetul radiant de pe fața sa, e fericită, dobitocul din stânga mea reușind asta.
” Eu cred că voi rămâne aici, am mâncat prea mult pui și nu mă simt prea bine. ” Ken vorbește și eu îmi dau ochii peste cap. De ce am impresia că mă simt ca într-un spital de bolnavi? Oh, da, tocmai Ken a intrat în grupul meu de invalizi.
Și uite așa eu rămân singur, dar nu chiar singur ci cu Ken pe capul meu care hotărăște să rămână cu mine având ca și scuză faptul că se simte rău. După ce Emma îi dă nu știu ce pastile, el se așează pe canapea adormind subit. Privesc la rândul meu scena în care toți se agită să se pregătească să plece la mall, iar Scott se apropie de mine râzând.
” Știi Max, mă gândeam dacă tot Ken e bolnav și tu te plictisești, nu vrei să-ți chem o fată aici? ” știu că glumește și eu zâmbesc cu subînțeles. ” Vă jucați și voi șah. ” râde zgomotos și bate palma cu Mark.
” N-ar fi o idee chiar rea. ” intru în jocul lor și discuția noastră atrage atenția fetelor. ” De preferat una blondă. ” spun deși nu-mi plac blondele deloc. ” De preferat una care știe ce face, nu de asta , dar nu sunt chiar într-o formă bună. ” vorbesc și prietenii mei râd cu poftă de ce spun.
În tot acest timp ea stă în colțul camerei și privește scena. Nu știu, dar chiar simt nevoia să-i plătesc cu aceeași monedă și dacă nu aș fi avut piciorul acesta nenorocit nu aș fi aici și acum. Cel mai probabil aș fi în bar sau printr-o cameră necunoscută cu cineva distrându-mă. Tipul acela Allan, Andrew sau cum îl cheamă o ia de mână și-i așează buclele maronii mai bine. De ce îi atinge el părul?
” A spus cineva: o blondă? ” Tina se apropie de mine lăsându-se pe brațul stâng al fotoliului. ” Sunt chiar aici. ” ea se oferă și râd împreună cu băieții. ” Știi, Max, oricând poți apleca la mine, indiferent de nevoie.” Ea se joacă cu tivul tricoului meu și restul prietenilor sunt atenți la scena noastră. Totul e doar o joacă pentru că văd modul în care Tina o privește pe Maria și știu că vrea s-o facă să se simtă inferioară.
” Știi regula mea Tina, nu mă încurc cu fetele din grup. ” spun și râsul fetei blonde de lângă mine inundă toată încăperea. Restul prietenilor se amuză de discuția noastră, mai puțin Maria care stă lângă tipul acela și-i spune ceva încet, de parcă nu-i pot auzi bătăile inimii până aici.
***
Și uite-mă aici, o oră mai târziu, stâng singur pe terasa apartamentului Emmei și al lui Kevin fumând o țigară. Am preferat să-mi închid telefonul și să evit o altă scenă în care mama mă agasează cu tot felul de întrebări. Nici măcar nu i-am m-ai răspuns lui Kevin la mesaje imediat după ce au plecat, e mai bine așa în liniște. Cred că e trecut de mult de ora 21:00, iar eu tot ce am făcut a fost să stau și să meditez asupra la tot ce s-a întâmplat în ultima vreme.
” Și la ce te gândești acum de stai singur? ” ușa balconului se închide brusc, apoi să-l văd pe Ken în fața mea. Face doi pași și se lasă pe scaunul apus mie și trage o țigară din pachetul meu.
” Nu gândeam, doar stăteam. ” mint și ochii lui albaștri mă ațintesc cercetător. ” Dar tu, ți-a trecut starea aia de rău ?” îl întreb și el îmi ia bricheta din mână pentru a-și aprinde țigara.
Dă din umeri și deschide gura. ” Da, mult mai bine, probabil pastila aia pe care mi-a dat-o Emma mi-a prins bine. ” spune și eu îmi iau o altă țigară din pachet, am pierdut numărătoarea. ” Să știi că-mi place tipul acela, Eric. ” spune și eu mă încrunt la ea. ” Dar tot tu ești mai tare ca el. ” spune și eu sunt ușor bulversat. ” Voiam să spun că indiferent dacă tipul acela e cu Maria, tot tu ești mai bun ca el. ” mă bate ușor peste umăr și eu râd zgomotos către el.
” Chiar nu mă prind unde vrei să mergi cu treaba asta. ” clarific situația și el dă din cap dezaprobator. Râde cu subînțeles în colțul gurii să-și lasă țigara pe scrumiera din fața noastră. Își așează ambele brațe pe masă și-și ține fața în mâni privindu-mă.
” Indiferent cât de mult te ascunzi tu, eu știu. Am reușit să te citesc. ” spune și eu mă uit concentrat la el.
” Păi bravo ție că ai reușit să mă citești, asta arată că nu ești analfabet. Vrei o diplomă pentru asta? ” glumesc și el râde în hohote. Se ridică de la masă în timp ce-și așează tricoul negru ușor boțit și-și bagă telefonul în buzunar.
Face câțiva pași spre ușa balconului, dar se oprește brusc. ” Da, aș vrea o diplomă, mi-am dat seama că ești îndrăgostit de Maria fără vreo șansă, ce zici nu merit una? ” mă întreabă și eu zâmbesc în colțul gurii. Ridic mâna în aer în semn de apreciere și el continuă să meargă spre ușă.
Și ce rost mai are treaba asta cu îndrăgostitul când ea în momentul de față strânge pe altcineva de mână? Nu-mi plâng de milă pentru că știu , toți oamenii din jurul meu au avut dreptate, în cele din urmă era inevitabil ca ea să nu fie cu cineva. Trebuie să accept faptul că unii oameni mai pierd, nu întotdeauna sunt câștigători și cred că e timpul să renunț la ea și la tot ce simt pentru ea și să-i dau drumul, ea merită asta, merită tot ce e mai bun.
A\N: Omorâți-mă! :D