Ma uit uimita la prietena mea cum sta suparata intr-un costum bizar de mare si copilaros. Nu stiu ce sa spun, sunt inca in soc. Ca o mascota sa iti fure si sa iti calce in picioare tigara, nu e ceva obisnuit, mai ales daca se dovedeste a fi Alexandra.
Ea se apropie de mine si ma miroase, facandu-ma sa ma dau putin mai in spate. Se stramba si se indeparteaza cand isi da seama de ceva:
-Ai baut?
-E-Eu?intreb incoltita.
Sa mint, sa nu mint?
-Da, tu. Mirosi a bautura, chiar daca putin, e un miros dulceag si cred ca e tarie, termina ea.
-De unde stii ca e dulceag?intreb confuza.
-Aha! Stiam eu, chiar ai baut!ma prinde ea cu mâţa-n sac si imi inchid imediat gura. Ce se intampla cu tine?
Fara sa pot sa-i mai raspund, din dreapta vine Jaebum si o observa pe Alexandra intr-un costum exagerat de larg, pe langa trupul ei subtire. Ea se uita la el si apoi revine asupra mea cu o expresie uimita si cu o spranceana ridicata in semn de "pe bune?".
-Ce se intampla aici?rade JB in momentul nepotrivit. Ai chemat o mascota?
-Nu, oftez eu. Ea este Alexandra, cea mai buna prietena si colega de apartament, ii spun eu. Alexandra, el este...
-Stiu cine e, ma intrerupe ea sigura pe sine. E JB din Got7, continua incruntandu-se.
-E o fana?rade el si il inghiontesc in stomac, el tusind.
-Doar taci, oftez eu iar si simt privirea arzatoare a prietenei mele. Putem vorbi acasa?o intreb eu si ea cedeaza dupa un moment de holbat.
-Fie, dar mai asteapta pana ma schimb. Sa nu pleci fara mine, spune ea hotarata si se uita intens in ochii mei.
-Ai incurcat-o, spune Jaebum dupa ce Alexandra se indeparteaza.
-Crezi?oftez eu.
Ma intorc cu fata la el si imi pun telefonul in mana lui. Ii spun sa isi scrie numarul de telefon si il asigur ca o sa il sun eu mai tarziu sa ii spun ce s-a intamplat. Alexandra se intoarce dupa 10 minute. Poate parea agera si rapida, dar fetei asteia ii ia foarte mult sa se schimbe uneori.
-Sa mergem, spune ea si facem pasi spre taxiul pe care l-a chemat ea.
-Vrei te rog sa nu fi asa suparata?intreb eu de indata ce ne asezam amandoua pe bancheta din spate si dam indicatii taximetristului.
-Cum sa nu fiu suparata? Ti-am zis ca nu e bine sa fumezi si tu tot nu ma asculti. M-ai ascultat, de fapt, vreodata?intreaba ea sub forma de repros si oftez, lasand linistea sa se asterne intre noi pana ajungem acasa .
Intram in apartament amandoua incruntate si primul lucru pe care il fac este sa imi iau pastilele. Nu mai vreau alta criza pe ziua de azi. Este ora 5 si singurul lucru de care ma pot bucura acum este ca imaginea mea patata de Jackson a fost curatata tot de el. Oftez inca o data si ma gandesc ca mi-ar placea sa ii spun Alexandrei. Stau pe canapea si o privesc cum o mangaie pe Misi langa mine. Stam tacute si nu imi place.
-Imi pare rau, incepe ea si ma surprinde.
-Poftim?intreb gandindu-ma ca are febra sau ceva.
-Trebuia sa te ascult inainte sa te iau la rost. Adica am impresia ca ai avut un motiv sa mergi la club si ca s-a mai intamplat ceva astazi. Nu te tine sa mergi in club cu un idol pe care eu inca nu l-am intalnit, continua ea si isi ridica privirea. Deci... imi povestesti?
Ma uit trista la ea si o iau scurt in brate inainte sa ii povestesc cu lux de amanunte cum am vrut sa ies dupa ea si sa o prind din urma, dar m-am ales cu o paruiala cu Hyuna.
-Din fericire a aparut JB. Noi doi ne-am mai intalnit cand am fost cu Jackson la filmarea aceea de care ti-am povestit deja. Se pare ca el si nebuna aia se cunosteau, asa ca i-a spus ca o cheama... managerul, cred.
-Ah, are logica. Ei sunt la aceeasi companie, spune ea si asta leaga povestea mai bine.
-Apoi am avut o cadere nervoasa si am inceput sa plang ca un copil in fata lui...
-De ce?ma intrerupe ea.
-Pai...
-Ti-a zis Hyuna ceva?intreaba ea si eu dau afirmativ din cap.
-M-a jignit si mi-a amintit ca locul meu nu e aici. Sunt o... straina, spun eu trista, iar ea imi ia mana intr-a ei, uitandu-se hotarata in ochii mei.
-Criss, nu conteaza daca suntem din alta tara, bine? Tu ai un vis maret si nu ti-l poate lua nimeni, nici macar ea.
Afisez un zambet trist si incerc sa stochez asta pentru momente in care se vor repeta certuri ca cele de azi. Incep sa ii povestesc de durerea mea de stomac si ajutorul primit de JB. Ii spun si ca Jackson mi-a spalat imaginea si chiar mi-a facut "reclama" in emisiunea de azi.
-Serios? Ce bine!se bucura ea.
Continui cu momentul in care mi-am spart nasul si l-am panicat pe JB cu sangele curs, iar ea incepe sa chicoteasca.
- Mi-a facut o poza!imi amintesc eu. Trebuie neaparat sa i-o fur....
-Succes!rade ea.
Se face 6 seara si povestea mea incepe sa se incheie.
-Si astfel m-am intalnit cu tine, sfarsesc eu cu un oftat.
-Acum inteleg in mare parte, incepe ea. Dar-
-Stiu!o intrerup eu din cauza ochilor ei fiorosi care amenintau sa apara iar. Nu o sa mai fumez, bine? A fost ceva de moment si ma simteam bine.
-Promiti?intreaba ea ridicand o spranceana si am retineri. Cristiana!
-Bine!cedez eu imbufnata. Chiar stii cum sa ma blochezi. Eu nu imi incalc niciodata promisiunile...
-Stiu, chicoteste ea si adopta o atitudine de invingatoare, dandu-si parul dupa umar. Ah, am si eu sa iti spun ceva.
-Sunt numai ochi si urechi.
-Vezi tu... in legatura cu Ricky si rugamintea mamei tale, incepe ea si zambetul meu dispare.
-Ce ai facut?intreb eu simtind ceva.
-Am aranjat deja plecarea ei in seara asta...
-Poftim?!tip eu. Cum ai putut?!
-Criss, calmeaza-te, bine?ma apuca ea de mana. Stiu ca oricum ai fi acceptat si ai fi trimis-o, eu doar i-am cumparat biletul si am aranjat tot.
-Si daca spuneam ca nu o trimit acasa?! tip eu incruntata si suparata.
-Nu ai fi zis, pentru ca te cunosc!adopta si ea atitudinea mea. Te cunosc si stiu ce ai face si ce nu. D-aia te-am lasat sa imi explici cum ai ajuns la club si ce s-a intamplat in loc sa continui sa ma iau de tine!imi reproseaza ea si ma calmez instantaneu.
-Dar...
Oftez si imi trec mainile suparata prin par. Este adevarat. Chiar daca ma doare, as fi trimis-o oricum acasa pe Ricky pentru sora mea. Ce ma doare e ca momentul inevitabil al despartirii a venit.
-Si cand trebuie sa plece?intreb eu trista, dar Alexandra nu apuca sa raspunda ca soneria se face auzita.
-Acum...
Oftez zgomotos si merg repede la Ricky, o iau in brate si o mangai cu atata dorinta incat nu imi vine sa ma dezlipesc de ea. Alexandra deschide usa si pe ea intra un domn inalt pregatit sa ia "pasagerul". O iau pe Ricky si o pun in cusca ei, cea cu care a si venit si chiar daca o aud plangand, imi sfasii inima si i-o dau domnului, tinand mana in aer dupa ea in mod dramatic. Alexandra ma tine pe loc din cauza ca tot fac pasi dupa ea. Cei doi ies pe usa si il privesc cum intra in liftul din dreapta noastra.
-O sa imi fie atat de dor de ea!incep eu sa plang sincer.
-Stiu, stiu, ma mangaie Alexandra pe cap la fel de trista ca mine.
Daca Misi ar fi trebuit sa plece, ea ar fi fost si mai trista ca mine. Eu ma tin inca tare, ea l-ar fi tinut pe om de glezna rugandu-l sa nu plece sau sa aiba mare grija de Misi.
Intram inapoi in camera si mancam ceva pe fuga. Nu prea imi e foame. Dupa ce a plecat o parte din mine, mi-a pierit pofta de mancare. Merg in camera mea, ma schimb de hainele afumate, punandu-mi niste pantaloni de trening negri si o bluza cu maneca trei sferturi de culoare mov cu un mic decolteu, apoi ma tolanesc in pat. Hotarasc sa ii trimit un mesaj lui JB, lasandu-i astfel si numarul meu.
*Ma bucur ca nu te-a omorat "prietena ta" . Credeam ca a fost ultima data cand te-am vazut, asa ca m-am intristat :'( . Abia asteptam sa ma suni :D.*
*Ea nu m-ar omorî niciodata... bine, poate doar din priviri. Au fost certuri si mai grave ca asta.*
*Ah, inteleg. Hai ca eu trebuie sa ma intalnesc cu cineva, mai vorbim*
*Ok! Si sa nu ma mai ispitesti data viitoare!*trimit eu ultimul mesaj si astept sa imi raspunda, dar nu o face. Oare cu cine se vede?
-Cris!ma cheama Alexandra in sufragerie.
-Da!raspund eu, ajungand imediat langa ea pe canapea.
Sta cu laptopul in fata cu un videoclip cu Jungkook pe monitor.
-Ce faceti?intreaba ea si sunt confuza pana cand Jungkook raspunde si imi dau in sfarsit seama ca e o convorbire web.
-Pai suntem in camera de asteptare, in culise, inainte de concert. Mai avem jumatate de ora, dar nu cred ca putem vorbi mai mult de 10 minute, spune el cu un zambet trist.
El sta pe o canapea maronie si se uita in fata la niste persoane care par ca intra si ies din camera.
-Unde sunt ceilalti?intreb eu.
-Pe aici, rade el. Toata lumea e ocupata cu retusurile de ultim moment. Jimin are o problema cu masura de la sacou, Rap Monster a rupt perechea de ochelari cu care trebuia sa iasa pe scena si J-Hope este inca la machiaj. Cat despre Suga....
Kookie indreapta camera mai la dreapta sa, facandu-si aparitia un baiat cu parul argintiu, dormind. El face un semn punandu-si o mana langa ureche soptind "E obosit dupa zbor".
-Nu prea am apucat sa ne odihnim, ofteaza el cu un zambet pe fata si pune cadrul in pozitia initiala.
-Dar ati apucat sa dormiti si sa mancati bine in timpul zborului, nu?intreaba Alexandra.
-Da, raspunde el. Nu-i asa, Jin-hyung?intreaba el privind in fata si imi simt inima cum bate cu putere.
Imi pun mana la gura si incerc sa ma calmez. Ce e cu mine?
-Da, asa e, spune el. Cu cine vorbesti?intreaba el si devin si mai agitata.
-Cu fetele, spune el scurt si raspunsul sau intarziat ma ucide.
-Atunci eu o sa plec in alta camera.
-Nu, o sa plec eu. Hyung, tu trebuie sa iti aranjezi parul, spune Jungkook si se ridica cu tot cu tableta sau telefonul sau.
In mersul sau, camera il prinde pe Jin cu fata in oglinda si pare serios.
Oftez si ma las in spate pe canapea. Deja mi-e dor de el... de ei. Jungkook intra in alta camera mai linistita si se aseaza pe un fotoliu.
-Cristiana, ai vazut ultima postare a lui Jin de pe twitter?intreaba el si ma incrunt confuza.
-Nu!exclam eu si ma grabesc in camera sa iau telefonul ce l-am lasat in pat.
Insa imi amintesc ca telefonul meu primeste notificari de fiecare daca cand ei posteaza pe twitter, asa ca dau sa ma intorc, dar ma opresc in usa camerei mele.
-Chiar a postat ceva?intreaba prietena mea.
-Nu, rade el. Am vrut sa ramanem singuri. Tu ce faci? Totul e ok cu sedintele la terapeut?intreaba el si raman masca.
-Da, doar ca imi e greu sa ma obisnuiesc sa descriu cu lux de amanunte ce s-a intamplat si cum m-am simtit... sa zic toate astea unui strain, e ciudat, spune ea cu privirea in jos.
-E in regula, o sa te obisnuiesti. Am cautat si eu despre doctorul asta, desigur, si pare o persoana in regula si cu rezultate bune.
-Ce protector esti, rade ea.
-E-Eu? Protector?se rusineaza el. Doar imi fac treaba.
-Siiigur, zambesc cei doi foarte dulce.
-Dar Cristianei i-ai spus ca mergi la terapeut?intreaba el.
-Nu inca, dar ii spun maine, in seara asta e si asa destul de trista.
Raman socata si ma uit in jos. Ma gandesc la datile in care primea mesaje si imi spunea ca e de la munca. De cate ori m-a mintit? Toate mesajele erau de la munca sau de la un reminder care o anunta ca are programare la terapeut? Sa inteleg ca Alexandra are probleme mari si nu se simte foarte bine, iar eu nu stiam nimic... ma simt atat de penibil! Cum de nu am putut observa? Ea e mereu langa mine si ma consoleaza chiar daca am gresit, ma face sa zambesc si imi alina durerea chiar daca doar cu prezenta ei... ce prietena mai sunt si eu!
-Deja imi e dor de tine, o aud eu pe Alexandra si ma uit pe furis la cei doi.
Jungkook zambeste ca un copilas si iar am impresia ca cei doi sunt impreuna. Am mai trecut prin confuzia asta si am creat o situatie jenanta. Oare dupa sarutul ala de la studio, despre care mi s-a povestit de multe ori, cei doi sunt... impreuna?
-Si mie imi e dor de tine,spune el si inima incepe sa imi bata.
Wow, este o atmosfera atat de intima ca aproape am impresia ca cei doi sunt fata in fata, in sufrageria noastra. Mereu m-au impresionat cu aura lor perfecta de cuplu... chiar daca nu erau impreuna.
-Jungkook-ah!intervine V pe partea cealalta si am liber sa vin si eu.
Cei mai buni spargatori de petreceri! Eu si V!
-V!tip eu zambind.
-Criss!tipa si el. Ce faci? Cum te simti?
-Ah, sunt bine, nu iti face griji. Tu ce faci? Le faci probleme membrilor si de data asta? rad eu.
-Inca nu, rade el cu gura pana la urechi. Inca mai ramane de vazut, spune el in soapta si Jungkook se uita ciudat si suspicios la el.
Ne bufneste rasul pe amandoua, dar suntem intrerupti de cineva care intra in camera in care se aflau cei doi. Jungkook lasa tableta sau telefonul cu care se filmau in jos, cadrul picand pe partea inferioara a corpului, lasand o imagine care te pune la incercare si iti testeaza imaginatia indecenta. Incep sa chicotesc si sa imi pun mana pe ochii Alexandrei, in gluma. Ea imi da mana la o parte enervata, dar tot se sfieste sa se uite. E greu sa nu te uiti la asa ceva, deci ii este aproape imposibil.
-Scuze, fetelor, trebuie sa inchidem, revine V care acapareaza cadrul.
-Da-mi telefonul inapoi!spune Jungkook si o vad pe Alexandra deja rosie in obraji.
Dupa o asa imagine, cum sa nu fie rosie?
-Noi va salutam si va pupam, zambeste el si imparte cadrul cu prietenul sau.
-Tae!il opresc eu inainte sa inchida. Eu am grija de Alexandra sa nu faca prostii, dar si tu sa fii cu ochii pe Jungkook sa fie cuminte, da?intreb zambind si aproba razand.
Ne luam la revedere si nu ii lasam pe cei doi sa isi ia ramas bun.
-Hei!tipa ea la mine,dar nu ma pot opri din zambind.
-Stii ca te iubesc!o pup eu pe obraz si chicotesc in continuare.
Primesc un mesaj si ma grabesc inapoi in camera mea.
-Data viitoare nu te mai chem!ma avertizeaza Alexandra din sufragerie, iar eu ma arunc pe spate in pat si tin telefonul in fata mea cu ambele maini.
*Sper ca nu ai uitat ce ti-am spus.*-Jimin
Raman un minut si reflectez la acest mesaj scurt si la obiect. Ultima data cand am vorbit cu el a fost de dimineata, iar ce mi-a spus el a fost... "Fii mai sincera cu sentimentele tale si admite ca ma placi. Poate atunci o sa iti spun despre trecutul meu. Cat despre Jin, uita-l. E capatul drumului pentru voi."
Frumos, chiar aveam nevoie de altcineva sa imi strice seara. De ce am zilele atat de incarcate? Azi baietii au plecat, m-am certat si paruit cu Hyuna, am fost in club cu JB si m-am certat cu Alexandra din cauza fumatului, Ricky a plecat si mi s-a facut dor de Jin. Acum s-a gasit si Jimin sa imi aminteasca asa ceva.
Nu ma mai obosesc sa ma uit la ora si imi pun castile in urechi. Dau la playlist-ul meu nou-nout cu melodiile baietiilor si ma bucur de vocile lor. Ma ia somnul si adorm mai repede decat as fi crezut. Noaptea nedormita isi spune cuvantul si imi ingreuneaza pleoapele, cazand intr-un somn adanc exact la melodia Born Singer, care are o linie melodica linistita.
***
Ii privesc chipul perfect si expresia sa rebela si dura care imi frange inima de fiecare data cand se incrunta. Ochii lui lucesc in intunericul care il inconjoara, acaparandu-mi privirea intru totul.
-Tu chiar ai crezut in mine?rade el siret si se uita superior in ochii mei terifiati.
-Te credeam altfel!spun eu si simt fiori ce imi trec pe sira spinarii.
-Scumpo, invata sa citesti oamenii mai bine, da?ranjeste el apropiindu-se de urechea mea.
-Jimin!incerc eu sa tip, dar am vocea tremuranda si abia pot spune ceva.
-Stai linistita, scumpo, ceea ce fac eu nu e treaba ta. E viata mea, spune el dur, iar chipul sau se indeparteaza de al meu.
-Dar esti un idol!spun eu cu lacrimi in ochi si il apuc de brat in speranta ca voi reusi sa il readuc la ce era inainte.
-Nu mai sunt, spune el dur si se aude un ecou care imi rasuna in urechi.
Incep sa tremur si frica pune stapanire pe mine. Pielea lui tatuata si piercing-urile ma asigura ca imaginea lui este patata deja, iar el nu se mai intoarce. Chipul sau se pierde in zare si totul devine negru, in urechi rasunandu-mi acelasi glas "Nu mai sunt", acompaniat de huiduielile fanilor care ma urasc.
Sar tresarind din pat si respir sacadat. Sunt traspirata si inima-mi bate cu putere. Cosmarul este inca foarte clar intiparit in capul meu si imaginea lui dura imi da un alt fior, nelasandu-ma sa-mi adun gandurile.
-Criss, s-a intamplat ceva? Te-am auzit tipand, deschide Alexandra usa si ma vede speriata.
Se repede intr-un suflet la mine si ma intreaba daca sunt ok. Imi sterge din sudoarea de pe frunte, imi dezleaga castile care s-au innodat in jurul gatului meu si imi asteapta raspunsul.
-Da... doar ca am avut un cosmar...
-Despre ce era?ma intreaba ea si incerc sa ii povestesc din vis cat de repede pot ca sa nu incep sa il uit putin cate putin. Wow, asta e bizar.
-Stiu... dar e ciudat faptul ca l-am visat pe el si nu pe Jin...
-De ce Jin?ma intreaba ea si imi musc buza de jos. Criss?
-Imi e dor de el...
Ea ofteaza si se intristeaza cand imi vede chipul chinuit de atatea sentimente, asa ca ma ia in bratele ei linistitoare.
-Criss?intreaba ea.
-Hm?
-Trebuie sa plec...
Ma uit urat la ea incruntandu-ma si ies din imbratisarea ei. Oare e momentul potrivit sa o intreb despre psiholog?
-Unde pleci?o intreb eu scurt.
Ea isi scoate telefonul, il butoneaza putin si indreapta ecranul spre mine, aratandu-mi un mesaj in care scrie clar ca are programata o alta petrecere la ora 2.
-Unde altundeva?zambeste ea.
Ma tin atat de mult sa o intreb despre acel subiect ca aproape imi musc limba. Daca imi ascunde asta, inseamna ca nu se simte bine sa se stie ca merge la psiholog. Poate o sa imi spuna la momentul potrivit. Am incredere in ea.
-Stai putin, cat e ceasul? Petrecerea e la ora 2, spun eu si casc.
-Pai e aproape 1 dupa-amiaza, spune ea normal si imi deschid larg ochii.
-Am dormit atat de mult?!
-Se pare ca da, rade ea si iese din camera.
Wow, nu mi s-a mai intamplat asta de mult. Simt totusi ca m-am odihnit putin. Poate daca nu il visam pe Jimin, dormeam si mai bine. Al doilea cascat al meu este intrerupt de soneria telefonului, pe care am setat-o ca fiind BTS- Fire. Pe ecran vad porecla "Jackie" si imi amintesc de ziua de ieri.
-Alo?raspund eu repede.
-Ma asteptam sa ma cauti tu prima, spune el si imi dau ochii peste cap.
A ramas acelasi.
-Eu am plecat!striga Alexandra la mine si merg pana in sufragerie lasand-o sa vada ca vorbesc la telefon, asa ca ne transmitem pupici in zbor.
-Esti singura acasa?intreaba el si imi amintesc de faptul ca asta nu o sa mai fie mult timp casa mea.
-Da... Vreau sa vorbim, spun hotarata.
-Ok, o sa vin peste o ora, doua.
-O sa vii aici?!intreb socata.
-Da, spune el chicotind. Nu e ca si cum apartamentul ala nu imi e familiar. Cat despre ziua de ieri, am de gand sa iti spun un secret despre Jimin.
-Ce legatura are Jimin?il intreb eu confuza.
-Ah, doar nu credeai ca am negat relatia pentru ca am vrut sa fac o fapta buna, nu?rade el. Am primit si eu ceva in schimb, iar Jimin joaca un rol foarte important in asta.
Raman socata cu gandul la cei doi si mesajul de ieri de la Jimin. Ce s-a intamplat mai exact?
---------Nota scriitoarei--------
Nu credeam ca aceasta carte va avea un asemenea succes, dar va dati seama ca ma bucur enorm de mult cand va vad comentariile pozitive <3. La un moment dat nu am mai postat de doua saptamani din cauza ca nu am primit comentarii si am crezut ca mai trebuie sa astept, dar acum sunt sigura ca sunteti acolo, cititorii mei <3 Chiar daca nu comentati, voi sunteti acolo si va multumesc pentru asta! <3
Cat despre acest capitol, nu credeti ca povestea devine din ce in ce mai complicata? :)) Ce credeti ca se va intampla in continuare?