— Nu ar fi trebuit doar să-l arestezi? îmi ridic o sprânceană. Faptul că lucrezi în FBI îți dă dreptul să omori oameni? Fie ei și criminali.

        — Eram în auto-apărare. A încercat să mă înjunghie când și-a dat seama că nu mai are unde să fugă. Faptul că am întors cuțitul spre el în ultimul moment este singurul motiv pentru care tu ești în viață în această clipă. Pentru că poți să fii sigură că dacă eu muream în acea seară, la fel o făceai și tu, căci Leonard nu te-ar fi lăsat să pleci după ce l-ai văzut omorând un agent FBI.

        — Mulțumesc... cred?

        — Cum ziceam, l-am omorât pentru a mă salva pe mine, așa că nu ai de ce să-mi mulțumești, ridică din umeri, determinându-mă să-mi arunc ochii peste cap.

        Nu-mi vine să cred că-i arde de acest sarcasm ieftin acum.

        — Spunea-i că nu ai voie să lucrezi deloc la acest caz, de ce?

        — Nu e evident?

        — Poate pentru tine.

        — Sunt atât de multe motive, Harlow. În primul rând, acesta nu este un caz care să necesite implicarea FBI-ul. Poliția locală lucrează deja, în teorie, din câte mi-am dat seama, la dispariția fratelui meu. Iar chiar dacă FBI-ul s-ar implica, eu nu aș avea voie să intervin. E vorba de fratele meu. Nu ne este permis să ne implicăm în cazuri ce vizează persoane cunoscute, în special familia, deoarece există un protocol de care este posibil să uităm dacă ne implicăm emoțional.

        — Să înțeleg că despre asta vorbeai cu acel bărbat? Îți cerea să te retragi din caz?

        — Da și nu. Am profitat de locul meu de muncă pentru a-mi asigura intrarea în cadrul companiei, dar nu beneficiez de niciun altfel de ajutor din partea lor. Consideră cazul acesta un fel de vacanță pentru mine, căci asta consideră ei că fac. Bărbatul pe care l-ai văzut mi-a cerut să las cazul pe mâna poliției locale și să nu mă implic mai mult. Dacă nu aflu ce s-a întâmplat cu Callard într-o lună, exact asta va trebui să fac.

        — Dar ți-a dat un plic, îmi amintesc eu, fapt ce-l face să pufnească. Ce conținea plicul?

        Și-l scoate din buzunarul interior al jachetei, întinzându-mi-l peste masă. Plicul e deja deschis. Nu trebuie decât să citesc numele de pe prima foaie pentru a-mi da seama despre ce este vorba: Kendall Rhinos.

        Aceleași foi încărcate cu informații personale din viața lui Kendall. La fel cum are despre mine și Lucas.

        — Kendall? îmi ridic ochii spre el, uimită. De ce ai nevoie de informațiile acestea despre Kendall?

        — E prieten cu Lucas.

        — Și? Lucas are mulți prieteni, îi reproșez, lăsându-mă pe spătarul scaunului meu. Dar cine îți face rost de informațiile astea oricum?

        — Chiar trebuie să-ți mai răspund la întrebarea asta? își ridică o sprânceană, iar datorită faptului că aprob, continuă: Îi cer unui coleg să le ia din sistemul nostru. Fiecare informație oficială, care este înregistrată undeva, o găsești în foile acestea, își așază degetul pe plic.

        — Și ai găsit ceva interesant?

        — Interesant – da, dar nimic ieșit din comun. Niciunul nu ați avut cazier, nu ați cauzat probleme oficiale, nu v-ați implicat în acțiuni ce încalcă legea, practic, sunteți ultimii oameni pe care i-ar suspecta cineva.

Până la sfârșitΌπου ζουν οι ιστορίες. Ανακάλυψε τώρα