Afraid of love | Yoonmin [Pauza]

I

-Fi-rar! Iar o sa întârzii!!
Mă incalt repede cu tenișii mei albi si o iau la fuga ca sa prind autobuzul. Din fericire l-am pierdut.
-Bravo Jimin! Ai inceput ziua chiar bine! îmi spun in șoaptă.
Am de alergat cam 10km până la cafeneaua din centru.
                 *****

-Jiminiee!!!mă întâmpină Jin din ușa cafenelei.
-Hei Jin!și ii fac cu ochiul
-Ce s-a întâmplat? Iar ți-a dat dureri de cap blonda aceea?și incepe sa rada.
-Hyung!!mă rastesc putin la el. Nu este problema asta, doar că m-am trezit târziu astăzi. și-l trag după mine in cafenea.
Aici lucrez eu. In cafeneaua​ LeeMinjan. Ceea mai renumita cafenea după mirosul îmbietor și gusturile cafelei.

              **********

Stăteam la tijghea și vorbeam cu Jin hyung despre chestii obișnuite, cum ar fi mersul la o universitate de muzica care include și dansul și alte chestii.

Pe ușa cafenelei intra un băiat, înalt și blond. Cam de vârstă cu Jin hyung, in jur de 23-24 de ani.
Jin îmi face semn sa mă duc sa ii iau comanda.

-Mă scuzați! Ce ați dori sa comandați,domnule?ii spun tipului care stătea și studia de zori meniul.
-Îmi poți spune Yoongi.imi spune acesta cu o voce răgușită și groasa.
-Umm..și ce vrei sa comanzi Yoongi?
-Un latte expresso.imi răspunde acesta inca studiind bucata de hârtie .
După ce ii aduc comanda mă îndrept înapoi spre locul meu, așteptând și alti clienți. Se pare că ziua asta e mai norocoasa fata de celelalte. Mai putini clienți .

Inca mă uitam la blondul care sorbea din cafeaua lui bucurandu-se de aroma acesteia. Ii admiram de la distanta trăsăturile frumoase cu care la înzestrat mama natura. Mă uitam la mâinile acele fine , neobosite de munca.
Privirile noastre se intersectează pentru o secunda. Obrajii mei devin din ce in ce rozalii . Imediat îmi întorc privirea spre hyung. Privirea lui inca mă studia. Parca mă manca din priviri. Eram stânjenit.
Hyung mă vede că îmi acopăr obrajii cu mânuțele mele micuțe și mi le da la o parte . Îmi sărută fruntea că un părinte grijuliu și mă ciufuleste.
-Aww ChimChim al meu este rușinat!incepe acesta sa zică , iar eu arunc o privire urâtă. Sincer îmi place cum se comporta cu mine. Este ca un părinte pe care nu l-am avut niciodată. Mă mângâie părintește pe cap și îmi zâmbește dulce.
-Te-ai supărat?mă întreabă acesta cu îngrijorare in glas.
-Nu, hyung, doar că mă deranjează modul in care se uita acel băiat la mine.

                     ***

Gata si capitolul acesta.
Pupici😘😘