Pedeapsa lui Matthew

Capitolul 6 - Între cele două lumi

         „Nu poţi face omletă fără să spargi câteva ouă", gândi ea imediat ce ieşi în strada aglomerată şi plină de maşini a Las Vegasului. Din taxiul care o ducea acum spre aeroport, femeia admiră priveliştea oraşului şi îşi promise ca, măcar o dată, poate la aniversarea căsătoriei ei cu Terence, să-şi permită o mică vacanţă aici şi să petreacă o noapte întreagă într-un cazino.

         „Ce lux!" îşi spuse ea nostalgică, dar poate că vor merita şi ei o noapte de extravaganţe despre  care să povestească... lor înşişi, când vor fi bătrâni.

***

          Mai am aproape jumătate de oră şi ajung în Los Angeles, apoi voi lua legătura cu Brent. Mă înnebuneşte situaţia asta care nu se mai rezolvă o dată. Privesc a zecea oară mesajul pe care l-am primit azi-noapte şi furia mă copleşeşte din nou. Nemernicul ăla a dat de mine. Eram sigur că el a pus-o pe Ellora Miller pe urmele mele. Aşa a făcut şi cu Jose, acum şase ani. Crezusem că mi-a pierdut urma după ce mi-am schimbat numele.

          Matthew Carson... Carson... numele mamei înainte de căsătorie.

         Luminile oraşului mă întâmpină de la depărtare. Nu am timp să mă bucur ca un turist de extravaganţa, uneori de prost gust, a metropolei şi mă îndrept spre hotelul micuţ, la care trag de obicei când trec prin oraş.

         Firma, pe care scrie cu mici leduri Tres Palmeras, se iveşte după aproape o oră de rătăcit pe străzile care mă duc în zona de sud al oraşului. Parchez şi mă îndrept spre intrarea în hotel şi când deschid uşa un miros puternic de parfum, bine cunoscut, mă întâmpină imediat.

          — Matthew, iubitule, te-ai întors?

          De la recepţie, Juliana mă primeşte cu un salut perfect. Buzele ei se lipesc de ale mele în timp ce cu mâinile mă înlănţuieşte aproape de trupul ei fierbinte de creolă. Reacţionez pe loc, deşi sunt cumplit de obosit din cauza drumului extrem de lung pe care îl parcurg de câteva zile. 

           — Ţi-a fost dor de mine? întreb, prefăcându-mă uimit, când mă desprind din sărutul ei incintant, iar Juliana îşi scutură capul şi râde arătându-şi dinţii albi dezveliţi de buzele pline şi roşii.

          Este o femeie superbă şi m-am bucurat deseori de generozitatea ei. Sunt însă convins că mulţi „iubiţi" au parte de acelaşi tratament ca mine. Juliana este o femeie cu mult potenţial şi cu un chef nebun de sex şi, pe deasupra, trupul său ispititor a fost înzestrat de Creator cu tot ceea ce este necesar pentru satisfacerea celui mai năzuros dintre bărbaţi.

          — De data asta cât ai să rămâi? susură ea languros şi mă priveşte cu cei mai seducători ochi. Este conştientă de frumuseţea ei şi nu ezită să-şi folosească farmecele pe masculul care îi cade cu tronc.

            Îi dau la o parte de pe faţă un cârlionţ lung, desprins din claia de abanos, ca de negresă, ce-i încadrează faţa micuţă, şi nu mă pot stăpâni să-i zâmbesc fetei pe care o cunosc de aproape zece ani. S-a schimbat mult de-atunci. De fiecare dată când o văd îmi aduc aminte de chipul speriat, pe care îi străluceau lacrimile şi deznădejdea din ochii ei, când mi-a spus să o ajut să scape. Atunci era o copilă de șaisprezece ani care fusese racolată ca să se prostitueze de banda Hocico. După aproape doi ani de infern, fetiţa, devenită femeie la vârsta la care alte fete se jucau cu păpuşi, îşi dăduse seama că intrase într-un carusel al morţii şi că nu mai avea nicio şansă de salvare.