One for Another(seria One- Volumul 2)

19. Mamă și fiu

-Nu pot. Nu vreau sa ma intorc acolo.

Cezar ofta. Intelegea si nu o condamna. Oricum se astepta la acest raspuns. 

***

Peste o saptamana lucrurile incepeau sa revina la normal, sau cel putin asa i se parea lui Cezar. Cu toate ca Devon inca nu voia sa mearga la munca si nici sa iasa cu el afara sa ia o gura de aer, arata mai bine. Grey se intorsese din Spania, dar plecase imediat in Franta. Avea o sedinta foto acolo. Asta insemna un singur lucru. Cezar ramanea din nou responsabilul. Nu ca i-ar fi displacut. Mai ca se mutase acolo in ultimele zile. Nu stia daca e asa,dar dorea sa creada ca prezenta lui ii face bine ei.

Acum era duminica dimineata. Cand Cezar se trezi lumina deja patrunsese in camera de cateva ore. Cu toate acestea era singur in pat.

Stai asa parca trebuia sa fie aici, in bratele mele, unde s-a dus?!

Sari din pat si isi trase un tricou pe el. Deja avea un rand de haine in dulapul ei. Se schimbasera atat de multe ca nici lui nu-i venea sa creada. Iesi din camera si traversa holul mic in cateva secunde ajungand in living. Ceea ce vazu acolo ii taie respiratia. Devon era pe canapea si tinea un...

-C...catel?! sopti el si ea il privi. De-de unde a aparut?

Intradevar in bratele lui Devon se afla un catelus. Era chiar micut. Probabil un pui. Era alb in intregime cu exceptia ochilor si a nasului care erau negrii. Blana ii era usor ciufulita si asta pentru ca Devon ii facuse baie cu cateva minute in urma.

-Nu-i asa ca e tare dragut, spune Devon mangaindu-l pe animalut intre urechi. Cezar se apropie si se aseaza pe podea. Intinde degetul spre boticul catelusului si acesta il linge si incepe sa-l rontaie.

-Unde l-ai gasit?

Devon salta din umeri.

-Afara, am iesit sa cumpar lapte, si era acolo in fata blocului, mititelul. L-am luat si i-am dat sa manance apoi l-am spalat, apropo am folosit gelul tau de dus, spune ea si rade.

Cezar zambeste.

-Nu-i nimic. Il pastrezi?

Ea il stranse pe catelus in brate.

-Da. O sa-l cheme Snow.

Cezar rase. Evident ca sa avea sa-l cheme. Il mangaie pe blanita catifelata.

-E simpatic. Trebuie sa-i cumparam o zgarda.

Devon aproba. Cezar il ridica pe micut in brate si se aseza pe canapea langa ea, il tinea pe micul animalut doar pe una din coapsele lui. Era genul de caine care nu crestea foarte mult nici in lungime nici in inaltime. Perfect pentru Devon, se gandea el. Ea parea din ce in ce mai bine. Acum ochii ei incepeau sa-si recapete stralucirea de odinioara. El isi ridica mana stanga si ii prinse suvita de par ce i se lipise de frunte. O indeparta si ramase cu degetele incurcate in parul ei moale. Daca era ceva ce adora sa faca acum, era sa se joace in parul ei. Momentul fu intrerupt de telefonul lui Cezar. Il ridica de pe masuta.

-Da mama? Cine? Cand? Da-o afara! Nu-mi pasa, ea nu inseamna nimic pentru mine. Nu vorbi cu ea. Ajung in zece minute. Acum? Nu cred ca e momentul sa...Bine, bine. Si eu, pa-pa.

-Ce s-a intamplat? intreba Devon cand el inchise telefonul.

-Se pare ca femeia care m-a nascut isi face aparitia nepoftita si nedorita si vezi Doamne isi revendica ea dreptul de mama in fata mamei mele.