Vorbește cu mine - PUBLICATĂ

1. Arțăgoasa și Indiferentul

          Pe ea o să o numesc Arțăgoasa, iar pe el Indiferentul, pentru că nu face altceva decât să își ducă mâna la buzunarul de la spate al pantalonilor army pe care îi poartă, privind-o indiferent. Scoate portofelul și îi dă o bancnotă, apoi flutură nervos din mână. Arțăgoasa mârâie ceva la el, dar orice îi spune, nu pare să îl deranjeze. Ea înaintează trufașă, de parcă ar fi câștigat cel de-al treilea Război Mondial, în timp ce el, care se pare că e cel cu bun simț, vine și se așază la rând în spatele meu. E înalt, brunet și are o atitudine oarecum sumbră. Încerc să-mi dau seama ce a fost în mintea lui când a intrat într-o relație cu Arțăgoasa, dar nu găsesc nicio explicație plauzibilă.

          Ridic indiferentă din umeri și mă bucur când în cele din urmă reușesc să îmi cumpăr apa mult râvnită. Mi s-au uscat buzele și, din cauza cuplului pus pe harță, mi s-a dus și jumătate din pauză. În timp ce ma îndrept spre Emiah și restul, o văd pe Arțăgoasă stând la masa surorii mele. Mă încrunt ușor, apoi trec mai departe, deși nu ar trebui să mă mai mire.

          — 'Neața, îmi zice Brandon când ajung la masă și îmi trag un scaun lângă Emiah.

          Mă mulțumesc doar să clatin din cap, în timp ce privirea încă îmi este ațintită asupra surorii mele și a grupului său de dive. Nu îmi dau seama dacă mă deranjează faptul că grupul ei pare să se mărească pe zi ce trece sau dacă mă lasă rece.

          Hailey e sora mea geamănă. Chiar așa. Geamănă. Înălțimea, greutatea, culoarea ochilor. Totul este aproape la fel.

          Cu excepția părului blond de care ea pare sa fie îndrăgostită. Eu abia îmi adun răbdarea necesară ca să îl spăl și să trec peria prin el în fiecare seară, dar ea îl îngrijește de parcă viața ei depinde de asta. Nu vreau sa comentez nimic despre răbdarea exagerată cu care și-l ondulează sau și-l îndreaptă. Și poate e timpul să fac și eu ceva cu părul meu. Anul trecut l-am vopsit brunet, dar acum a revenit complet la culoarea lui naturală. Emiah și-a adus și el contribuția la asta, făcându-și de cap și decolorându-l. Poate e timpul să îl tund scurt sau să îl vopsesc din nou. Orice mă hotărăsc să fac, trebuie să acționez repede, pentru că încep să capăt înfățișarea surorii mele. Cel puțin la aspect, pentru că am renunțat de mult la sandale și rochii, iar sora mea oricum are acoperită o porțiune mult mai mare de piele decât am eu.

          — M-ai auzit, Bex?

          — Ce?

          Mă rotesc spre Emiah, convinsă că lui îi aparține vocea care m-a scos din visare.

          — Te-a întrebat dacă nu vrei să faci sex cu el, intervine Kate, dându-și ochii peste cap. Spune odată da, te rog. M-am săturat să aud asta la prânz, zi de zi.

          — Nu azi, îi ofer răspunsul pe care i-l dau în fiecare zi, cam tot pe la aceeași oră, în sala de mese.

          Emiah și-a făcut un obicei tâmpit să mă întrebe dacă nu vreau să fac sex cu el și, chiar dacă nu știu de unde i-a venit ideea că aș fi atrasă de el, mă mulțumesc doar să îi spun „nu azi".

          — Într-una din zilele astea tot o să îmi cedezi, mormăie în barbă.

          Îi ofer o jumătate de zâmbet. Își trece o mână prin părul șaten, dezordonându-l și mai tare decât era deja. Emiah pare să glumească. Cel puțin, asta vreau să cred.

          — Asta n-o să se întâmple, râde Brandon.

          — Pentru că îi plac fetele?