Legenda fericirii - Part. I (Finalizată)

Capitolul 4

- Ce te-a făcut să vii aici?

Am sorbit din pahar înainte de a-i răspunde. Nici măcar nu știam ce să-i spun.

- Nu cred că ai vrea să intru în amănunte...

- Din nou presupui, m-a întrerupt. Lasă-mă pe mine să aleg ce vreau și ce nu. Momentan vreau să-mi răspunzi la întrebare, a insistat, iar ochii îi sclipeau de curiozitate.

Am încercat să-mi găsesc vorbele potrivite, dar mi-am dat seama că nimic nu era potrivit și nici un cuvânt nu ar fi putut repara durerea, pe care o retrăiam de fiecare dată când îmi aminteam.

- Am fugit de probleme, am dat drumul cuvintelor înainte să mă apuc să reformulez din nou ceea ce ar fi trebuit să spun.

- Dacă te voi întreba despre ce fel de probleme e vorba, îmi vei răspunde? Și-a pus un brat pe spătarul canapelei și concentrându-și mai mult atenția asupra mea.

Am sorbit din nou din pahar încercând să-mi fac curaj.

- Sunt lucruri încă dureroase pentru mine... Am fost o persoană foarte norocoasă, până într-o zi, într-o afurisită de zi când viața mea s-a schimbat la 180 de grade. Simțeam lacrimile în colțurile ochilor și mă străduiam să nu le dau frâu liber, altfel aveam să ajung într-o ipostază nu tocmai fericită. Am dat pe gât tot paharul și m-am întins să-mi mai torn din sticlă. Subiectul eram eu și acesta era ultimul lucru pe care mi-aș fi dorit să-l discut. Mai ales acum când omul acesta de abia mă cunoștea, avea să își facă o impresie groaznică despre mine.

- Dacă nu vrei să vorbim despre asta, putem discuta despre orice altceva, m-a asigurat, iar expresia de pe fața lui mi-a dat de înțeles că nu se simțea nici el prea confortabil în această discuție.

- Logodnicul m-a părăsit la altar, iar apoi amândoi părinții mei au murit în aceeași zi, am aruncat bomba. Am respirat cu greutate. Crezusem că va fi mai greu, dar parcă reușisem cumva să scap de o piatră grea pe care o purtam în suflet.

El doar m-a privit în continuare și undeva, în adâncul întunecat al ochilor lui am citit înțelegere pentru situația mea, pentru problemele prin care trecusem eu. Dar mi se părea că disting mai mult de atât, ceva ce atunci nu puteam defini. Mușchii feței lui erau contractați și m-a surprins faptul că l-a deranjat atât de mult ceea ce a auzit de la mine. Dar explicația a venit imediat.

- Poate n-ai fi crezut că cineva ca mine te înțelege atât de bine. Am trăit lucruri asemănătoare. Da, asta era ceea ce nu putusem defini mai devreme. Durere. A dat și el pe gât conținutul paharului dintr-o singură înghițitură.

- N-aș fi crezut că noi doi am fi putut avea ceva în comun, am murmurat în timp ce mă gândeam la problemele care îmi reveneau încet încet în minte.

- Asta înseamnă că nu știi prea multe despre mine, deci nu sunt unul din actorii tăi preferați, a zâmbit cu îndrăzneală și mi-am dat seama că se grăbea să schimbe subiectul.

- Crezi tu? Știam foarte bine că ai jucat în ecranizarea lui Bram Stoker, deșteptule, am replicat prinzând mai mult curaj. Acest fapt cred că se datora lichidului roșu miraculos, și dacă asta mă făcea să fiu mai îndrăzneață, aveam să mi-l administrez în doze mai mari. Așa că am dat pe gât și al doilea pahar sub privirile uimite ale bărbatului. Chiar în acel moment am luat hotărârea că aveam să-mi trăiesc restul vieții făcând exact ce simțeam și doream. Mă restricționasem prea mult înainte și soarta tot mă pedepsise. Nu era nici un avantaj în a-ți trăi viața cu moderație. Apoi următorul film vizionat a fost Speed, trebuie să-ți spun că rolul ăla a fost excepțional. Mi-a plăcut filmul acela doar pentru că erai tu în el. Partea a doua a fost foarte proastă. Pe el l-a apucat râsul la auzul vorbelor mele și eu mă delectam cu chestia asta. În ordine cronologică următorul pe care l-am văzut a fost A walk in the clouds. Cred că atunci m-am îndrăgostit pentru a doua oară de tine. Cui nu i-ar plăcea acel bărbat integru, dispus să se sacrifice pentru o femeie însărcinată cu altul?! Trebuie să-ți mărturisesc însă că Matrix, filmul care de fapt te-a consacrat pe tine, mie mi-a scăpat. N-am fost niciodată un mare fan al filmelor Science Fiction. Sunt o romantică incurabilă, tocmai de aceea am savurat din plin și Sweet november. Vrei să-ți mai spun? am întrebat surâzând.