Pune-ți o dorință.

Capitolul 1

Ma urc la volanul mașinii. Este trecut de 11 noaptea, am cam făcut un obicei sa îmi petrec nopțile conducând masina fratelui meu. Asta ma ajuta sa îmi alin dorul dupa moartea lui.

Am parcat masina lângă restul. Îl caut cu privirea pe Samuel, prietenul fratelui meu din copilărie. Am fost ca fratii, susținându-ne reciproc in cele mai grele momente. După moartea lui Eric, eu și Samuel am devenit mai apropiați decât niciodată, fiind un stâlp de sprijin unul pentru celălat. A fost acolo pentru mine când simteam cum pământul îmi fuge de sub picioare, fără el nu cred ca rezistam suferinței mult prea devastatoare.

-La ce te gândești, puștoaico? Ma întorc spre sursa zgomotului din spatele meu și un zâmbet îmi apare pe fata când îl văd pe Samuel. El pare ca s-a recuperat mai repede decât mine după tragedie. Sau poate doar vrea sa para puternic pentru mine. Cert e ca arata mai bine decât niciodată.

-La cum o sa te bat in seara asta. Spun victorios castigand o încruntatura demnă de toată frumusetea din partea băiatului din fata mea. Îmi place sa îl tachinez.

Intram împreuna in localul cartierului vecin, înecându-ma când inspir aerul îmbibat in tutun și alcool. Locul arata la fel ca atunci când am venit ultima data. Mesele sunt pline urmărind meciurile de biliard din mijlocul salii.

Din spatele barului, Omar ne saluta și ne întinde comanda, fiind aceeași de când am descoperit locul ăsta. Ii zâmbim și ne îndreptam spre masa unde se afla restul prietenilor noștri. Grupul nostru s-a format încă de cand eram in generala. Tamara, Javier și Lucas ne întâmpina cu zâmbetul cel mai sincer al lor, imi era dor sa ii văd așa fericiti. Totul se schimbase de când Javier, Lucas și Samuel plecaseră la facultate, rămânând doar eu și Tamara. Uneori imi era dor de momentele in care eram împreuna toți...și cu Matteo. Dar viața nu e mereu corecta.

Usa de la intrare se deschide, intrând pe ea un tip cu parul negru ca taciunele. Ochii săi albaștri se plimbau plictisiți prin local, oprindu-se la masa noastră, venind in cel mai relaxat mod al lui. Blugii negrii lăsați pe soldurile sale și tricoul de un alb imaculat, ii evidențiau trăsăturile.

Matteo se lasă pe canapeaua din fata mea, lângă Javier si Lucas, fratii săi. Se saluta intre ei si apoi se întorc cu fata la noi.

-Sunteți pregătiți? Ne întreabă Lucas.

Răspundem la unison, nerăbdători sa ne luptam intre noi cu mingiile de biliard.

Echipele sunt deja făcute. Eu si Tamara împotriva lui Lucas si Samuel...nici nu cred ca mai are sens sa va zic cine câștiga. Dar îmi prinde bine sa ii tachinez puțin.

-Ești pregătit sa pierzi, Samuel?

-Te voi face sa îți înghiți cuvintele, Iza.

Meciul s-a terminat cu Samuel și Lucas învingători, cum era de așteptat.

-Nu te supăra, Iza. Data viitoare poate o sa te las sa castigi. Îmi face cu ochiul ștrengar, câștigându-mi un zâmbet.
-Felicitări, Sam. Îl strâng tare in brațe...chiar mi-a lipsit.

***
Am parcat masina in garaj si aproape alerg pe scări pana in camera mea. Mama probabil doarme, e deja 2 dimineața, așa ca n-o mai deranjez.

Intru si arunc o privire pe geamul camerei spre casa de vis-a-vis. Este înecată in întuneric. Poate nu au ajuns...

După un dus bine meritat, ma arunc in pat furându-ma imediat somnul.