YonnelaMontiel

Liceul De Dizabilități are pagină de Facebook: https://www.facebook.com/Liceul-De-Dizabilit%C4%83%C8%9Bi-103889122349107/ Haideți cu like-ul!

YonnelaMontiel

Vhttps://www.wattpad.com/937261304-liceul-de-dizabilit%C4%83%C5%A3i-volumul-1-roman-distopic
          Capitolul patruzeci și unu
          
          Fragment: Un alt elefant-mutant sau cum o fi, mă urmărește. Îl aud în spate. În alergătura mea disperată, ochelarii mei speciali sunt cât pe ce să îmi cadă de pe față
          
          Știu că e altul, pentru că are altă culoare. E portocaliu, iar blana lui are un aspect de leopard. Fug în continuare. După o jumătate de oră ajung în altă parte. Nu știu unde sunt. Mă așez în capul oaselor să mă odihnesc, când aud strigătul unei păsări. Mă uit pe cer. Pasărea e de culoarea cerului senin și are o creastă deasupra capului ce o face să pară înfiorătoare.
          
          Ţine în ghearele ei ceva.
          
          Mă apropii.
          
          E Matt.
          
          Joanna vine în viteză în urma păsării zburând. Îmi dau seama că e îmbrăcată în altceva. E ciudat că în loc să mă întreb cum de reușește să zboare, mă întreb mai degrabă cum de a reușit să se schimbe?
          
          Mă strigă.
          
          Mă mai apropii puțin.
          
          În următoarele secunde, o văd luptându-se cu pasărea. Sau cel puțin încercând. Își alungește mâna robotică și încearcă să o lovească. Pasărea se ferește. Inima îmi bate tare, pentru că mă aștept ca în orice vmoment să-l scape din gheare pe Matt, dar creatura are ghearele atât de înfipte în capul băiatului, încât sângele îi picură pe jos.
          
          Mă stropește pe picioare. Pe haine. Și pe ochi.
          
          — Nu sta ca idioata, zice Joanna. Ajută-mă!
          
          — Eu nu mă pot zbura. Vocea mea sună mai răutăcios decât am vrut.
          
          — Am un costum în geanta pe care am ascuns-o în pădure. Caut-o!
          
          De ce și-ar ascunde geanta?
          
          Joanna mi-a spus să merg în partea de vest a pădurii. Asta și fac. Mi-a spus că ascuns-o într-un tufiș stufos. Mă uit, caut.
          
          Nu o găsesc. În schimb, în mod straniu într-unul dintre tufișuri, dau peste o pereche de ghete care au aceeași culoare ca vegetația din jur. Dacă nu eram atât de aproape nu le puteam să le disting cu ochiul liber... Le confundam cu vegetația.
          
          Nu le ating.
          .