Lynx Malfoy ~ TRADUSA

Into The Burrow ~ In Vizuina

*Perspectiva lui Lynx*

Am stat acolo, cu gura deschisa, unitandu-ma la ceea ce se petrecea in fata Vizuinei. E destul de complicat sa explic cum am ajuns acolo, dar o sa o fac tot posibilul...

Cand m-am intors la Conacul Reacredinta, fratele meu era acolo. Era miezul noptii, iar eu nu-l mai vazusem de o vreme si imi doream sa pot sta mai mult pentru a afla ce se mai petrecuse, dar nu mai aveam timp la dispozitie. M-a ajutat sa impachetez in timp ce continua sa ma intrebe unde aveam de gand sa ma duc, insa nu ii puteam spune... La acea vreme, nici macar nu eram sigura daca voiam sa ma indrept spre Vizuina. Draco ma ajuta si imi aduse aminte de toate cele necesare: periuta de dinti, bandaje, si lucruri de genul asta.

-Lynx, imi atrase el atentia.

I-am zambit si l-am intrebat ce s-a intampla. Ma privi direct in ochii mei albastri, imi  mangaie parul de un blond pal si il aranja incat sa nu-mi mai acopere fata, si spuse:

-Orice ai face, nu te intoarce la Conac pana cand acest cumplit razboi nu se va incheia. Ma intelegi, Lynx?

Am incuviintat, cu privirea amarata de necaz. I-am luat mana stanga, si, ridicandu-i maneca, am putut vedea Semnul Intunecat.

-De ce, frate? De ce?.. am intrebat, simtind cum lacrimile mi se aduna inca o data, gata sa siroiasca.

Cu o surprinzatoare graba, imi lua mana de pe insemn si il acoperi cu maneca. 

-Pentru ca trebuie! Tu nu intelegi, Lynx... Tata a esuat in fata Lordului Intunecat si se asteapta sa ma supun ordinelor sale!

-Dar tu deja l-ai dezamagit! am tipat, negandindu-ma la ceea ce spun. Tu nu ai facut nimic! L-ai lasat pe Severus Plesneala sa faca toata treaba pentru tine! Tu doar l-ai dezarmat... Pana si un trol poate face asta, dormind...

-Taci din gura, Lynx! imi striga inapoi in timp ce isi scotea bagheta, pe care imediat o indrepta spre mine- asta ma facu sa tac. Se uita la ea si o indesa inapoi in buzunar. Imi pare atat de rau, surioara... Doar ca... Am atat de multe pe cap in acest moment.

L-am privit, m-am astezat langa el si mi-am sprijinit capul de umarul sau. I am simtit lacrimile cazand in parul meu. M-a imbratisat strans, spunandu-mi ca ultimul lucru pe care are sa mi-l transmita e sa nu accept vreodata un Insemn.

Incuviintand, am deschis fereastra. Ma pregateam sa sar de la etajul trei, dar m-am uitat in urma. I-am vazut lacrimi rostogolindu-se pe obraji, insa mi-a facut semn sa plec. Mi-am sarutat mana si mi-am pus-o pe inima. In timp ce el facea la fel, am coborat. Nu era un traseu greu, intrucat o mai incercasem de peste zece ori sa fug din casa mea "amenintatoare", dar parintii mei (sau elfii lor) ma gasisera de fiecare data. Cand am atins pamantul, m-am uitat inapoi in sus si l-am vazut pe Draco, propriul meu frate, facandu-mi cu mana.

-Ai grija de tine, Draco, am murmurat in barba.

Am inceput sa merg si, din acel punct, nu am mai privit inapoi. A fost un drum extrem de lung. Am intrat pe ascuns in casele unor vrjitori si le-am folosit pudra floo sau am furat maturi de copii, pe care le-am folosit pana m-am plictisit de zburat. Stiu ca as fi putut sa zbor tot drumul, dar am vrut sa fiu in siguranta fata de tot ceea ce se petrecea.

Dupa doua zile de calatorie, am ajuns la casa familiei Weasley. In ochii mei, era un loc foarte dragut. Era inca intuneric si arata de parca erau doar cativa oameni in casa. Eram la douazeci de metri departare cand m-am decis sa intru, dar cand am facut un pasm Harry Potter si Hagrid(cred ca Draco mentionase ceva despre cum el era jumatate gigant) au aparut.  M-am ascuns in  iarba si am urmarit. Acestia au intrat, si, uitandu-ma dintr-o parte, am putu observa cum Harry ra inauntru vorbind cu altcineva... stai...ce? Harry Potter are un frate geaman?! M-am uitat indeaproape si am vazut cum se transforma intr-un roscat. Arata de parca urechea ii sangera. Din ce in ce mai multi Harry Poterri au intrat, raniti sau nevatamati. Alesesem o zi minunata pentru amerge la Vizuina Weasley.