Povestea lui Harap-Alb
de Ion Creanga
(demonstratie basm cult)
Basmul este o specie a genului epic in versuri sau in proza cu o naratiune dezvoltata in timp si spatiu nedeterminat, la actiune participand fiinte ale binelui si fiinte malefice din natura sau societate, binele invingand raul.
Termenul ,,basm’’ provine din limba slava, insemnand ,,nascocire’’, ,,scornire’’ si a aparut mai intai in epica populara, ulterior patrunyand in literatura culta, in secolul XIX in perioada de afirmare a esteticii romantice.
G. Calinescu, in ,,Estetica basmului’’ il definea , ,,oglindire a vietii in moduri fabuloase’’.
Principalele caracteristici ale basmului:
· tema: lupte dintre bine si rau, terminata cu triumful binelui;
· reperele temporale si spatiale sunt vagi nedeterminate; faptele se petrec ,,odata ca niciodata’’, pe taramul nostru, dar si ,,pe cel de dincolo’’;
· la actiune participa personaje reprezentand categorii morale opuse, unele reprezentand binele, altele raul;
· personajele reprezentand binele sunt ajutate de personaje secundare, de fiinte supranaturale, de animale;
· exista motive narative specifice: motivul imparatului cu 3 feciori, al imparatului fara urmas pe linie masculina, superioritatea mezinului, al calatoriei, supunerea prin viclesug, motivul celor 3 incercari, demascarea impostorului, al nuntii;
· imbinarea elementelor reale cu cele fantastice, fie ca este vorba despre fapte, intamplari sau personaje;
· existenta unor formule: initiale (,,odata ca niciodata’’), mediane (,,merse, se luptara…’’), finale (,,incalecai pe-o sa…’’) care au rolul de a marca intrarea si iesirea din fabulos sau de a mentine suspansul, curiozitatea cititorilor;
· prezenta cifrelor magice ( 3, 5, 7, 9, 12) si a obiectelor magice (buzdugan, sageti pedepsitoare, aripa etc).
In basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizeaza elementele in functie de viziunea artistica proprie.
,,Povestea lui Harap-Alb’’ este o sinteza a basmului romanesc; el a aparut la 1 august 1877, in revista ,,Convorbiri literare’’ din Iasi, si s-a impus ca un 58,,veritabil bildungsroman fantastic al epicii noastre’’ (G. Munteanu).
Perspectiva narativa presupune naratiune la persoana a III-a, realizata de un narator-omniscient, nu si obiectiv, pentru ca intervine prin comentarii sau relatii proprii.
Tema este lupta dintre bine si rau, terminata cu triumful binelui. Motivele narative sunt cele ale basmului popular.
Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative, a episoadelor fiind redata prin inlantuire si prezentand drumul parcurs de protagonist care se initiaza in stiinta lumii (bildungsroman).
Subiectul urmeaza principalele momente.Verde-Imparat ii fratelui sau sa ii trimita pe cel mai vrednic dintre nepoti ca sa-l lase urmas dupa ce nu va mai fi. Craiul, tata a 3 baieti ii supune unei probe a curajului la care nu rezista decat mezinul. Acesta, povatuit de Sfanta Duminica, pe care o milostivise, isi alege un cal nazdravan si armele de tinerete ale tatalui sau si pleaca la drum nu inainte de a asculta sfaturile parintesti ( Expozitiunea).
