-Artemis, timp de doua zile vei sta la Troye.Vom veni si noi pe acolo.Daca stai aici riscam prea mult, intelegi?*spuse Daniel*
-Si Ronald?*intreaba Larra*
-Daca Artemis nu l-a recunoscut, nici Marco nu o va face.Dar ca si precautie, Ronald, trebuie sa porti mereu ochelari de soare.*adauga Troye*
-Bine.*aprobasem eu si Ronald*
-Ma duc sa imi iau cateva haine si plecam, bine Troye?*spun eu*
-De acord.Grabeste-te.*aproba Troye*
*Mi-am luat cu mine ceva machiaj, o pereche de ochelari de soare, o palarie mare si neagra, o geaca de piele neagra, doua trocouri, trei perechi de pantaloni scurti si o rochie scurta, un hanorac si 2 perechi de Converse. M-am imbracat all black.Aveam o rochie mai lunga la spate si mai scurta in fata si o pereche de botine.Cand am venit inbucatarie ceilalti pareau sa fie ingrijorati*
-Ce e cu fetele voastre?*intreb eu*
-Marco sta in gradina, planteaza cate ceva.Daca iesim ne va vedea si te va recunoaste.*spuse Troye*
-Nu este nici o problema.Uitati cum facem.*am urcat pana sus si am adus o peruca neagra, peste mi-am pus palaria si apoi ochelarii de soare negrii si aburiti, astfel Marco nu ma putea recunoaste.Ceialalti au parut surprinsi si totodata usurati sa ma vada.*
-Esti geniala! Cum de nu m-am gandit eu la asta?*spuse Larra*
-Hai sa mergem. *spuse Troye*
*Am iesit din bloc, Marco era in gradina, ne-a observat, s-a uitat la noi si pentru o clipa am crezut ca m-a recunoscut, dar nu.Eram gata sa plecam pana cand Marco a spus ceva.Eram sigura ca ne-a prins.*
-Buna ziua.*spuse Marco*
-Salut!*zise Troye in locul meu.Daca Marco imi auzea vocea avea sa ma recunoasca.Trebuia sa tac*
-Nu cu tine vorbeam*ii ranji lui Troye*.As putea sa stiu cum te numesti, scumpo?
-O cheama Amèlie.*raspunse Troye aproape enervat de insistenta lui Marco*
-Nu vorbeam cu tine.
-E frantuzoaica.Nu stie limba noastra, scuze.* I se adresa Troye*
-Oh.Perfect.Parlez-vous français?
-Asculta frate las-o in pace.*se adresa din nou Troye pe un ton foarte nervos*
-Si cine esti tu mai exact?Iubitul ei?
-Da.*mintii Troye*
-Scuze frate, daca stiam nu ma bagam.
Sunt convins.Pa.
*Dupa ce ne-am asigurat ca Marco nu ne mai poate vedea, am inceput sa vorbim.*
-Troye, esti cel mai tare!
-Tu esti cea care a venit cu deghizarea.
-Da, insa tu nu l-ai fi infruntat si daca nu ai fi fost langa mine jur ca m-as fi dat de gol.Mi-a fost chiar frica pret de cateva secunde.
-Frica? Cand esti langa mine nimeni nu te poate rani.
*Nu stiu daca Troye a vrut sau nu sa spuna asta, si din politete sau nu, pentru mine acele cuvinte au insemnat enorm.Desi stiam deja ce mi-a spus, sa le aud de la el a fost tot ce mi-as fi putut dori.Am zambit larg, si el facand la fel, dar cu greu m-am abtinut sa nu il sarut.Fiecare clipa pe care buzele mele le petreceau departe de ale lui insemnau un chin.Nu stiu sigur ceaa ce simt pentru el, dar important este ca simt ceva.Nu stiu daca il iubesc, dar eu chiar simt ceva.Ramane de vazut ce.Dupa ce l-am pupat pe obraz Troye, a zambit atat de larg si de frumos incat aproape ca am sarit pe el.*
