Vânători de nori

Capitolul 2

    Toate acele intrebari care imi rasunau in minte nu m-am lasat nici macar o clipa sa pun geana peste geana. Ochii imi sunt rosii iar sub ei se afla ceracane, foarte vizibile acum. Eram foarte obosita, o noapte nedormita imi da toate planurile peste cap.

     Ramasesem singura in casa, restul fiind plecati la servici, dar nu pentru mult timp. Trebuie sa merg la scoala si deaceea m-am aranjat repede si am coborat in bucataria mica. O cana de ceai ma astepta pe masa langa doua felii de paine prajita. Nu aveam foarte mult timp, asa ca am infulect prima felie alaturi de ceai iar cealalta am luat-o pe drum. 

    Pentru o singura secunda am avut impresia ca am vazut printre norii negrii soarele. Mi-am frecat ochii cu maneca jachetei apoi am privit din nou cerul, dar nici urma de soare. Ca intotdeauna, cerul este acoperit de nori nergri, lumina soarelui ne mai ajungand pe pamant. Ne era foarte greu sa cultivam plante, avand in vedere lipsa caldurii si a luminii. Doar serele de la marginea de sud a orasului reuseau sa mai produca legume si fructe.

    Fiecare om mergea la scoala pana la varsta de saptesprezece ani, iar apoi erau trimisi la munca. Fiecare adolescent se ducea acolo unde isi dorea sa lucreze si era angajat. Nu exista prea multe meserii din care sa alegi.Sunt meseriile de baza gen fermieri, croitori, bucatari si multe altele. De obicei cand cineva isi doreste sa fie vanator nu este primit, in fiecare an este ales decat un singur nou vanator sau niciunul. In general, atunci cand pierd cate un vanator cauta rapid un inlocuitor, iar totul revine la normal, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

    Mai existau meserii, bineinteles, dar acelea nu erau pentru oricine. Ca sa devi medic, profesor, politist, om de laborator si conducator trebuia sa faci studii superioare, adica patru luni de pregatire pentru meseria aleasa. 

   Si vanatorii de nori te instruiesc inainte sa fii angajat si dupa angajare. Acolo tot timpul inveti ceva, niciodata nu poti sa le stii pe toate. Din ce ne povesteau profesorii la scoala parea usor, desi nu era asa. Acolo nu este vorba numai despre cati nori ai prins, ci si despre indemanare, curaj, agilitate si istetime. Nu poti pur si simplu ca te urci in avion si sa te uiti la ceilalti. Trebuie sa stii exact categoriile de nori, sa stii cand poti sa pleci la vanatoare si sa stii cum sa prinzi norii. Cand eram mica credeam ca vanatorii prind nori cu ajutorul borcanelor asemenea celor din bucataria mamei, apoi am aflat cat de complex si complicat este procedeul. Mai intai, trebuie sa te aflii la inaltimea si distantele corespunzatoare, apoi ai nevoie de un grov cu care sa prinzi norul.  Grovul seamana cu un borcan, mult mai complex, transparent si cu o inchidere ermetica, de aici vine si confuzia tuturor copiilor. 

   Toata lumea a auzit de vanatori de nori, dar nimeni nu stie de ce savantii cauta in disperare acest lucru. Si nimeni nu pune vreo intrebare, ei doar prind norii apoi ii vand lor, primind cate douazeci de monede pentru fiecare grov umplut. 

                                                                ***

   Vantul adia rece, iar soarele se pregatea sa plece, aratandu-si razele calde pentru o ultima oara. Baietii isi jucau ultimul meci de fotbal, fetitele sareau ultimul sotron, iar femeile ii priveau atente pentru ultima oara. Totul avea sa fie pustiu intr-o jumatate de ora, cand intunericul va ajuta stelele rusinoase sa iasa la iveala. In drumul meu spre casa am privit toate astea cu un zambet pe buze. Mi se topea inima cand vedeam atata bucurie in ochii lor si imi aminteam de vremea cand ma jucam fotbal alaturi de ceilalti copii de pe strada mea.

 -Tia! Te cautam!

  Gandurile mi-au disparut, iar eu am revenit in lumea prezentului. Akira grabi pasul pentru a ma ajunge din urma