Ești a mea, micuțo *TRADUSĂ*

Capitolul 26

Lucas

Nu știu ce i se întâmpla lui Savannah, dar mă preocupă. A stat tot drumul privind pe fereastră, iar apoi a adormit. Micuța mea adormită.

Era atât de frumoasă dormind că nu puteam evita să îi dau un sărut pe obraz.

Când am ajuns, ea s-a trezit și a ieșit din mașină. Mă va ignora tot timpul?

Am intrat în casă, era frumoasă și micuță. Primitoare. Erau trei camere, dar vom folosi doar două, nu-i așa?

Danielle și Erick au intrat în camera mai mare. Dacă asta era casa mea, aș fi făcut același lucru, fără îndoiala.

Am intrat în camera de lângă, avea pat dublu, perfect.

Savannah a intrat în altă cameră. Oh nu, nu, nu și nu. Nu există modalitate în infern.

-Eh, eh, eh, micuțo, imposibil, am zis luându-i bagajele și ducându-le în camera mea pentru sfârșitul săptămânii. Ea doar a oftat.

M-am așezat pe pat și i-am arătat spre poala mea pentru a se așeza.

Ea a făcut-o.

-Acum îmi vei zice ce ți se întâmplă? am zis privind-o, dar privirea ei era pierdută pe fereastră.

-Este că... l-am mințit pe Ryan. El suspectează că ies cu cineva și eu doar am negat totul. Nu mai vreau să mint, Lucas. Dar nici nu vreau să afle.

-Atunci ce este ceea ce vrei?

-Vreau să fiu cu tine fără nicio problemă nenorocită. Comit un delict? Care este problema că sunt cu tine? Cu ce îl va afecta pe Ryan asta? Sau pe prietenii tăi? Sau pe oricine? Sunt obosită de asta.

-Savannah...

-Ce?

Ea era furioasă și o înțelegeam.

-Nu sunt acel tip de băiat căruia i-ar plăcea fratelui tău să fie cu tine.

-Ryan știe multe lucruri despre mine, lucruri pe care le-am făcut, lucruri de-a dreptul urâte. Lui nu îi place ca un băiat așa să fie cu sora lui.

-Lucruri pe care nu le mai faci, nu? a spus cu glas stins și m-am simțit prea vinovat. Nu puteam spune da, nu putea știe că recent am făcut ceva ce regret foarte mult.

-Nu, micuțo.

Ea m-a îmbrățișat și fără să o văd, știam că zâmbește.

-Nu va fi nicio problemă, Lucas. Dacă noi doi ne iubim și suntem împreuna, nu-i așa? Să afle toți, nu mă interesează. Să știe cât de fericită sunt că te am.

Am luat-o din poală și am pus-o pe pat, destul de repede, ca să nu se elibereze. Am apucat-o de încheieturi ținând-o, în timp ce am urcat pe ea, fără să mă susțin.

-Cât de fericită? am zis la câțiva centrimetri de fața ei.

-Foarte, foarte fericită, a zis ea zâmbind și dându-mi un sărut pe buze.

-Baieți... -a zis Danielle intrând în cameră -Oh, Doamne, scuze dacă întrerup ceva.

Savannah s-a ridicat.

-Oh nu, nu întrerupi nimic.

-Mergem la un supermarket din apropiere, se pare că băiatul care se numește iubitul meu, nu are nimic în casa asta.

-Păi nu am venit de mult timp aici. Dar apoi o fată care niciodată nu tace și care se numește iubita mea, mi-a adus aminte de casa asta micuță și nu am putut să nu o aduc, a zis Erick îmbrățișând-o din spate. Savannah și eu am râs.

-Veniți cu noi? a întrebat Danielle.

-Da, a zis Savannah.

La supermarket am cumpărat tot ce era necesar. Inclusiv eu și Erick am cumpărat niște beri fără ca fetele să afle.

Apoi Savannah și Danielle s-au apropiat de noi cu niște reviste.

-Ian Somerhalder este atât de sexi, i-a zis Savannah lui Danielle.

-Și Justin Bieber la fel.

Fetele.

-Care este zodia ta, Lucas? m-a întrebat Danielle.

-Horoscop? Nu cred în rahatul ăsta.

-De ce?

-Cred că noi înșine ne facem propriul destin, am zis luând sacoșele cu tot ce am cumpărat.

Când am pus totul în mașina și eram pe punctul de a urca în mașină, cineva m-a strigat. La naiba!

Ce naiba face el aici?

M-am apropiat de el.

-Știi? Ultima dată când ți-am dat cocaină, a fost din aia buna.

-Ce naiba vrei? l-am întrebat pe Victor care avea ochii roșii. Era drogat.

-150 de dolari.

-Îți dau, dar să nu mai apari niciodată unde sunt eu. Cu atât mai puțin să îmi vorbești.

-Da, da, jur, a zis râzând și eu i-am dat banii.

Am intrat în mașină și știam că va începe interogatoriul.

-Cine e acela, Lucas? a întrebat Savannah în timp ce s-a pus pe pieptul meu.

-Oh, el... era vecinul meu, da. Dar el și familia lui au avut multe probleme și au rămas fără casă și bani. Doar l-am salutat și i-am dat niște bani.

La naiba! Urăsc să o mint pe Savannah.

Ea m-a îmbrățișat mai mult.

~*~

După o cina minunată cu privire la mare, am mers în camera noastră. Eram obosit așteptând-o pe Savannah să iasă din baie, se schimba. Eu doar mi-am pus pantaloni și am rămas fără tricou. Deobicei dorm în boxeri, dar nu vreau să o incomodez pe Savannah.

A ieșit cu o cămașă lungă de la Nirvana și ciorapi negri. Doamne, cum poate fi atât de drăguță și de sexy în același timp?

-La ce te tot uiți? a zis batjocoritor.

-La cât de frumoasă ești, am zis luând-o în brațe și apropiind-o de mine.

S-a întins pe pieptul meu și ne-am ascuns sub patură.

-Uneori simt că nu te cunosc suficient, a zis ea ridicând capul pentru a mă privi.

-De ce zici asta? am întrebat dându-i un sărut pe frunte.

-Pentru că vreau să îți știu fricile și cele mai mari secrete. Vreau să îți știu durerile, nesiguranțele, totul despre tine.

-Vei continua să mă iubești?

-Da, mai mult, a zis și am zâmbit.

Persoana pe care o iubeam cel mai mult în Lume era în brațele mele și asta ma făcea complet fericit.

I-am luat fața în mâinile mele și fără să mă gândesc de două ori, i-am dat pe buzele ei un sărut pasional.

Savannah a urcat curând pe mine, în timp ce mâinile mele îi mângâiau pielea de sub cămașă.

Sărutul a devenit mult mai pasional. Acum eu eram cel care eram deasupra ei, buzele îmi coborau până la gât, mâinile ei îmi încurcaseră părul.

-Lucas...

Știam că mă bucur, dar nu ar vrea să meargă mai departe și nu aș putea să o oblig. O vreau, o doresc atât de mult. Așa că m-am oprit, până nu dădeam în altele.

Ea îmi mângâia fața, iar apoi am rămas în liniște, pierduți în gândurile noastre, în timp ce îi mângâiam și eu părul.

Se auzeau gemete, se pare că cei din camera alăturată se distrează. Savannah s-a ridicat și m-a privit. Obrajii ei erau roșii.

-Lucas, sunt eu sau...

-Nu ești tu, am zis și am început să râdem.