Un suflet mic, cuminte,
Pentru artă eu-s sorginte.
Inima mea a devenit doar un verset
O dată cu întâiul tău plânset.
Pătat de sânge si cu părul îmbibiat
În lacrimi si cenușă
Caut pe drum un mic sabat
Însă dau doar de-o țepușă.
M-am dus și azi
Pe drum în jos
Către adunarea blestemată
Am mers încet, am mers pios,
Și-am dat de-o babă îmbătată.
"Când nu mai poți
Și nu mai vrei,"
Îmi spuse ea melodios,
"La mine-n casă ai temei
Să vii, să stai, să rozi un os."
Și atunci ochiu-i străluci,
O scânteie păcătoasă,
În mormânt se răsuci
O creatură firoscoasă.
YOU ARE READING
Seară de Artist
PoetryUn volum mic de „poesii". Unele-s făcute la mișto, altele din plictiseală, altele-s inspirația mea care se plimbă pe-aici. Bucurați-vă de ele, că nu cred c-or să mai vadă lumina zilei după.
