Schimbat de valuri si de ea

Prolog

-Nu mai sta pe punte, Ryan! il auzi acesta pe tatal sau.

Acesta, insa, nu se misca, ci se uita incruntat inainte. Parul blond ii flutura haotic prin fata ochilor, facand acest lucru si mai greu. Lumea baia-tului de 17 ani se schimbase drastic in ultimele ore. Dar cum? De ce? Nici el nu stia. Insa se gandea la un moment sigur,disparitia soarelui dupa ori-zont. Dupa acest eveniment neimportant cateodata, vantul se dezlantui aducand cu el nori negri. Chiar si capitanul dadea semne de nelinist. Iar acum, ploaia ii biciuia fata, hainele ii erau lipite de piele, pe scurt ingheta. Si pe deasupra nici nu vedea nimic.

Din toate partile se auzeau strigate. Marinari grabiti scoteau apa cu galetile de pe punte. Vocea capitanului Henry parea ingrozita cat timp dadea ordine, in ciuda celor 53 de ani ai sai. Nimic nu era calm, nimic nu era la locul lui, numai in sufletul baiatului era o liniste adanca. Porunca tatalui sau intra pe o ureche si iesi pe alta. Dar aceasta liniste nu dura mult.

Cateva minute mai tarziu simti o stranger de mana. Era chiar tatal sau.

-Tu chiar nu auzi?! Ti-am zis sa pleci! si aratand spre usa ce dadea in-auntrul barcii: Du-te si stai cu mama si cu sora ta ACUM!!!!

Si diparu, lasandu-l pe Ryan singur. Il dezmeticise, si nu ii convenea. Ii placea sa viseze, sa uite de tot so de toate. Dar restul familiei sale era in-auntru, iar in momentul de fata, conta mai mult decat orice.

Isi facu curaj, si porni. Abia se tinea de de balustrade, incercand sa de-sluseasca ceva prin intunericul adanc si prin valurile ce tot loveau barca. Deja stia ce avea sa gaseasca inauntru: doar niste cucoane facandu-si cruce si rostind rugaciuni, barbati pe jumatate beti certandu-se si copii plangand ce isi tot intrebau mamele ce se intampla. Un lucru tragic, dar care il enerva la culme pe Ryan. Insa pentru mama lui , Johanna OConnor si sora lui, Beatrice, in varsta de 15 ani se merita.

Revenindu-si din visare, Ryan s-a trezit pe mijlocul puntii, abia reusind sa isi mentina echilibrul. Mai avea cativa metri pana la usa. Un pas al doilea si fix la al treile vasul a fost lovit de un val, proiectandu-l pe baiat fix cu capul in usa. Of asta imi mai trebuia. Puse mana pe frunte si simti un lichid cald coborandu-i pe fata. Trase o injuratura si se decise sa in-tre.

Incaperea circulara era slab luminata si un pic prea aglomerata. Pe canapelele si scaunele batute in cuie se aflau in acel moment aproximativ 70 de personae imbracate in toate culorile posibile. Insa pentru asa o mare multime de oameni era prea liniste. Mult prea liniste. Un suspin pe aici, un copil plangand in capatul celalalt al incaperii, si in rest grupulete de oameni vorbind in soapta sau rugandu-se.

Incerca sa le localizeze pe mama si pe sora lui si o vazu pe mama lui barfind, iar pe sora lui venind spre el cu o fata ingrijorata. Ochii erau rosii de la plans, machiajul sters si fata ei deobicei stralucitoare, acum era rosie si infierbantata.

-Ryan!! Esti bine?? Ce ai patit? O Doamne!! Iti curge sange!! si scoase o batista din buzunar si ii sterse fata. Si esti si ud hai odata sa te ducem la mama.

-De parca mama ar sti ce sa faca. Nu am nimic nu te mai ingrijora sit u, nu este nevoie.

-Dar Ryan

Acesta, insa, o ignora. Trecand pe langa ea, ajunse in sfarsit la locul unde mama vorbea cu alte doamne de acelasi care pareau bogate si fandosite, ca majoritatea prietenelor ei. Trebui sa tuseasca fals, ca sa isi faca prezenta. Johanna intoarse capul. La inceput nu il recunoscu, dar dupa fata ii se albi deodata:

-Ryan,draga Dar ce ai patit!! Cum te-ai lovit? Nu poti sa ai si tu un pic grija de tine. Acum imi mai trebuie inca o grija pe cap. Nu destul o am pe sora-ta. Vino-ncoa!

Nici macar nu ii pasa de mine. Ii pasa doar de ea gandi el.

Mama lui, o doamna invatata cu bogatie, dependenta de ordine, arata acum cum nu o vazuse Ryan niciodata. Parul blond si ravasit era in toate partile, hainele imbracate pe corpul plinut al acesteia erau botite, iar in ochii albastrii se citea teama nu, mai degraba agonia.

-Vrei niste ceai? Nu astepta raspunsul acestuia si spuse: Sigur ca vrei. Si cineva care sa te panseze. Si un prosop esti leoarca. Chelner!!!

-Mama, nu te mai complica, fix de ceai am eu chef acu

Un sunet de explozie se auzi, ce zgaltai barca si pe cei ce o ocupau. Nici nu apuca sa se ridice de pe jos, ca Ryan auzi un marinar strigand:

-Ne scufundaaam!!!