vai, drăguță
făcuși botic,
că te-am făcut, dubioasă
nu-ți stă bine
așa tristuță
chiar dacă
pari
tot mai frumoasă
ești dubioasă, clar
in ochii mei rătăcitori
in care ți-ai înfipt, cu colții, zâmbetul
pe care nu mai pot să-l uit
și simt fiori
în minte
și-n
tot sufletul.
nu mă întreba
acu,
de unde
până
unde
că sincer
nu știu să-ți răspund
contează, că ești
în zile triste
cel mai frumos,
al meu gând.
