The abduction

Chapter 2

Va vine sa credeti ca am ignorat o alta poveste si m-am oprit din a o scrie?? Nici mie :) 

As putea incepe sa imi cer scuze si sa zic ca nu o voi abandona si chestii de genul, dar mai bine tac si incep sa scriu.

***************************************************************************

Susoteli infundate si soapte distante l-au facut pe baiat sa isi deschida ochii. Il durea capul ingrozitor, fapt ce il facea sa uite de tot ce se intamplase pana acum. Nu era speriat, nici confuz. Toata atentia ii era concentrata pe durerea ingrozitoare de cap.

S-a ridicat incet, stand pe picioarele-i subtiri acum. Si-a dus una din palme la frunte frecand-o incet sperand ca scape de durerea ce nu ii dadea pace. A oftat lung si somnoros. Si-a deschis iar ochii, de data asta focalizand imprejurimile. Avea privirea plecata. Atentia i-au captivat-o propriile lui picioare. Stia ca are pielea alba, insa uitandu-se din nou la ele, era prea albe. Si-a mutat privirea rapid spre maini, apoi corp. A oftat usurat cand si-a dat seama ca era doar acoperit de un material subtire si stramt ce ii invelea tot corpul. Era asa de usor ca nici nu il simtise.

Un nod i se strange in stomac, iar nelinistea il cuprinde. Nu vazuse niciodata haine de genul, nici printre oamenii ce isi permiteau haine noi.  Materialul nu era unul cu care oamenii erau obisnuiti.

Se uita speriat in jur si isi da seama ca sea afla intr-o cusca cu pereti de sticla. Simtindu-se amenintat de spatiul inchis, acesta sare in picioare. 

Spre surprinderea lui acea camera era plina de astfel de custi ce erau gazdele altor creaturi. S-a uitat uimit in jur. Ar fi trebui sa fie speriat, insa faptul ca acele creaturi aveam aspect umanoid, insa atat de diferit de el il atragea. 

Atentia ii cade pe doua creaturi ce pareau ca vorbesc intre ele, apoi ca incep sa chicoteasca.

Era confuz. Nu intelegea ce spun, desi le auzea vocile iesind din orificiile ce le serveau pe post de gura. 

Si-a mutat privirea spre "cusca" din dreapta lui, creatura din interior vorbind cu el. Culoarea ei roz a pielii si ochii mari albastrii l-au surprins. Nu se potriveau deloc cu forma robusta si bine facuta a corpului si cu cele , 6 brate ??? 

Alex si-a deschis ochii larg. Nu stia ce il nedumereste mai mult, felul in care arata sau faptul ca ii vorbise pe o limba atat de straina lui incat nu putea descifra mesajul. Creatura s-a ridicat de jos din pozitia initiaa, acum strand in picioare in fata zidului ce ii separa. Ochii lui cad pe bustul ei mare acoperit cu acelasi material alb ca al lui. 

Obrajii incep sa ii arta, facandu-l sa-si mute privirea sperand ca astfel ii raci. Se uita la talpile ei acoperite de pielea pigmentata cu o culoare asa de vie si neumana. 

-Nu ii baga in seama, spuse ea din nou, facandu-l pe Alex sa isi atinteasca privrea pe ochii ei albastrii.

Se uita uimit. Tot ochiul ii era albastru, fara urma de alb sau pupila. Alex a rosit din nou cand a observat nelinistea fetei. Se uita prea insistent la ea, lucur ce l-a facut si pe el sa se rusineze. 

-Sa fiu sincer, nici nu am inteles ce au zis, spuse el ridicand din umeri.

Fata chicoti de nonsalanta cu care ii raspunsese.

-Am auzit ca pamantenii sunt destul de ignorati si cred ca sunt singurele creaturi din univers. Tu de ce nu esti la fel? intreaba ea surprinsa de faptul ca Alex nu era deloc surprins de aparenta ei.

Alex a ridcat inocent din umeri din nou. 

-Dupa tot ce s-a intamplat cu Terra si Vearfelna, e cam greu sa ignori ipoteza ca probabil noi nu suntem singurii din univers, ii raspunde el.

-Hmmm...- raspunde ea uitandu-se lung la el.

Simtea ca ceva ii scapa. Fata se aseza la loc, in sa de data asta cu privirea spre el sperand ca  pot comunica in continuare.

Alex tresari.

-Cum de stii sa vorbesti limba noastra ? intreba el confuz, curiozitatea citindu-i-se in ochi.

-Cum de stii sa iti vorbesti propria limba? intreba ea zambind in coltul gurii glumet. Am invatat-o ca tot restul. 

Alex nu isi putea abtine zambetul ce i se intinse pe toata fata. Se aseza si el fata geamului ce ii separa pentru a avea o discutie mult mai destinsa. 

-Nu as fi crezut ca alte lumi ar fi interesate in cultura noastra, spuse el destul de surprins.

-Nu toate sunt, ii raspunse ea pe un ton nonsalant. Insa planeta mea are o lunga istorie cu Terra, continua cu acelasi zambet prietenos intins pe toata fata.

Alex isi deschise gura pentru a pune mai multe intrebari, dar miscarea brusca a fetei il facu si pe el sa tresara. Aceasta s-a ridicat brusc, ducandu-se rapid spre partea custii ce era lipita de perete. Alex nu intelgea ce a facut-o sa tresara asa, insa prezenta unor alte creaturi i-au captat atentia.

Fata de ei, acestia erau liberi mergand pe coridorul ce lega fiecare cusca de libertatea mult dorita. Baiatul a inceput sa isi mute bilutele albastre de-a lungul noilor creaturi. Aveau forma humanoida imbracata intr-o uniforma. Fetele le erau acoperite de masti, dar in una din maini fiecare avea cate o arma ce semana cu o pusca. 

Alex nu intelegea ce se intampla. Confuzia i-a crescut si mai mult cand acele garzi s-au oprit in fata camerei lui deschizand usa.

-Ce se...-vrea el sa intrebe confuz in timp ce se ridica, insa stia ca probabilnu ii vor intelge limba.

Isi muta privirea de la cei doi in fata lui, spre fata ce se uita la el speriata. Alex era confuz. Citindu-i confuzia in privire, ea a dat din cap dezaprobator soptind apoi :" Fa cum ti se spune..."

Cum ar putea sa faca ce i se spune daca el nu intelgea nimic din ce vorbesc ei ?

-Intinde mainile- ordona unul din corpurile impunatoare din fata lui. 

Alex si-a deschis ochii surpsins si confuz facand cum i se spune. 

Nu intelegea nimic din faptele lor, insa iti putuse da seama ca avea sa fie mutat. 

Una din garzi i-a facut semn sa vina dupa el.

Alex ne mai strand pe ganduri a inceput sa mearga in urma lui, celalalt incepand sa mearga incet in spatele lui.

"Ce se intampla?"