Elita Scriitorilor ♦ interviuri cu scriitorii de mâine ♦

♦ Interviu Mazăre ♦Partea a II-a♦ Cum e când publici?

► În această parte vorbim despre cum este să publici, ce trăiri ai și multe alte chestii... picante.

Spor(T) la citit și nu uitați! DESCOPERĂ ȘI REDESCOPERĂ adevăratele talente de pe Wattpad!

_________________

1. Să trecem la un subiect care ne interesează pe toți! Recunosc că ești singura autoare de aici despre care știu că a publicat și țin să te felicit pentru asta! Următoarea mea întrebare face referire la CUM ESTE? CUM ESTE SĂ FII PUBLICATĂ?

► E – nu-mi scuzaţi expresia – AL DRACULUI DE BINE. Te simţi atât de împlinit când îţi vezi munca în propria mână sub formatul unei cărţi propriu-zise, nu un document word sau ceva publicat undeva. Cred că aşa se simt mamele care au aşteptat toată viaţa un copil. Şi mulţumesc pentru felicitări, uitasem de asta. A, da. Mai e cineva care a reuşit să publice la o editură bună, nu ca mine, @Adiaaa, dacă am scris bine.

2. Pe smashwords îți putem găsi lucrările. Ele se mai pot găsi și în altă parte, în format palpabil, fizic? Sau doar acolo, pe acel site?

► Momentan se pot găsi doar pe smashwords. Am avut 43 de exemplare din „Misterul din ochii ei” pe care le-am distribuit de acasă, aşa că nu prea mai există. Împrumutaţi de la cei care au cumpărat dacă ţineti neapărat s-o atingeţi (nu vă gândiţi la prostii, chiar dacă vorbesc eu, nu vă gândiţi) curând. Dar promit că în curând o să aveţi formatul fizic de la o editură bună din România şi de la ediurile din alte ţări, în toate limbile. Da, da, până acolo ţintesc.

3. Pe toți ne interesează acest aspect, așa că ești o sursă bogată care ne poate dezvălui dedesubturile publicatului. Am înțeles de la tine că nu ai publicat la o editură propriu-zisă, ci la un fel de imprimantă. Spune-ne, cum ai avut oportunitatea de a publica și sub ce formă s-a întâmplat.

► Terminasem, în sfârşit, „Misterul din ochii ei” şi mă mânca pielea îngrozitor să public ceva la 16 ani. Adică pentru mine era mare lucru, mai ales de când văzusem pe goodreads o carte, iar autoarea o publicase tot la vârsta asta. N-am vrut să fiu eu aia mai fraieră, aşa că am căutat o editură cât mai ieftină şi am găsit una. Într-adevăr, nu e o editură „full-option”, adică nu corectează nimic, nu distribuie, nu promovează. Pur şi simplu cei de acolo tipăresc ce le-ai trimis şi primeşti exemplarele acasă pentru a face orice vor muşchii tăi cu ele. Poţi să le vinzi la doi lei bucata sau la două sute, pe ei nu-i interesează. Le-ai plătit tipărirea, ai terminat, mai ales că îţi oferă ISBN gratis. Eu am comandat 50 de exemplare şi am primit acasă 43, pentru că 7 au fost trimise la depozitul naţional de carte. Nu trebuie să ai oportunitate pentru a publica aici, trebuie doar să ai ceva complet, o copertă şi nişte bani. Eu am dat vreo 700 de lei pe 50 de exemplare şi transport. Am câştigat apoi mai mult, dar m-a luat valul la East European Comic Con, am mai luat apoi nişte cărţi şi alte chestii necesare unei fete şi… da. Puf! s-a dus tot. Am păstrat legătura prin intermediul mail-ului cu cei de la editură, am trimis documentul word şi coperta, o copie de buletin, apoi contractul semnat şi gata.

4. Te simți împlinită acum că ai publicat? Sau îți dorești ceva mai mult de-atât?

► Holy Castiel, habar n-ai cât de fericită am fost când m-a sunat curierul. Am primit două cutii grele, pline de exemplare din propria mea muncă. Le-am aşezat pe toate pe o măsuţă şi m-am holbat la ele vreo două ore, mirosindu-le şi atingându-le de parcă ar fi fost din aur. A fost greu să merg mereu la poştă şi să trimit. Prima dată am trimis nouă cărţi. Scăpasem de la şcoală pe la două, apoi fusesem la sală până la patru. La cinci eram la poştă cu bunică-mea şi scriam nenorocitele acelea de hârtiuţe şi, când am terminat, femeia de la ghişeu mi-a zis că trebuie să completez şi mandate poştale dacă le vreau cu ramburs. M-am dus iar la loc şi am scris vreo 18 hârtii din alea nenorocite că ţineam minte fiecare adresă la care trebuia să trimit. E super că am reuşit să fac asta, dar acum am alte pretenţii. Vreau să scriu ceva mai frumos decât „The fault in our stars”, „The perks of being a wallflower”, „Divergent”, „Fallen”, „Looking for Alaska”, „Harry Potter”, „Academia Vampirilor”, „A song of ice and fire”, „Hush hush” şi toate romanele lui Nicholas Sparks la un loc, să fac cititorul să se dea cu poponeaţa de tavan din cauza plânsului şi să mă înjure din cauza genialităţii mele, aşa cum fac eu cu o grămadă de autori. Vreau să ajung atât de bună într-ale scrisului încât să se strângă toţi regizorii în faţa mea şi să mă implore să le dau voie să-mi ecranizeze cărţile. Vreau să găsesc recenzii sau comentarii în care oamenii spun cum cărţile mele le-au salvat viaţa sau le-au dat speranţă, cum i-au făcut să vadă lumea cu alţi ochi. Vreau să găsesc citate din cărţile mele pe tumblr şi pe facebook, nu-mi pasă unde, dar vreau. Vreau să ajung atât de bună încât să existe fan fiction după cărţile mele şi fanart. Nu vreau să fac nimic pentru bani, cum fac majoritatea scriitorilor. Vreau doar să-i întrec pe cei mai buni. Înainte să mor.