Câștigată de un Mafiot

Capitolul IV

***

De ce ai plecat? De ce m-ai lăsat? Vreau să-i aud răspunsul, vocea dulce pe care o avea, o voce pe care nu o puteai uita niciodată.Dar nu o pot auzi deoarece mă trezesc din vis. Afurisita asta de mașină! Am uitat pentru un moment de frică, de locul în care mă aflam, am uitat de toate cele întâmplate.

-Haideți frumoaselor. Se aude o voce matură, de bărbat. Șefului nu-i place să aștepte. Adaugă acesta, ieșind din mașină.

-Rowen? Vocea răgușită pe care nu o puteam uita, se aude. Iartă-mă.

-Prefer să mor decât să te iert. Vocea mea dură se aude în micuța mașină.

-Vreți invitație specială? Spune bărbatul de mai devreme deschizând portiera mașinii.

Ne dăm jos din mașina neagră parcată lângă o pădure. Întunericul și ceața puneau stăpânire pe ținutul acestuia. Am făcut câțiva pași iar în spatele meu, bărbatul de mai devreme, își îndreptă arma spre capul meu.

-Asta-i în caz că vrei să fugi. Spuse acesta, iar eu dau din cap aprobând spusele acestuia.

După 5 minute de mers prin pădure, unde doar liniștea predomina, am ajuns. Am ajuns la un conac vechi, unde doar negrul și griul făceau conacul să pară înfricoșător. M-am oprit pentru o secundă pentru a admira conacul ce părea desprins din poveștile pe care le-am citit.

-Hai mai repede. Acea voce  insuportabilă se făcea din nou auzită.

Am ajuns în fața ușii conacului ce s-a deschis instant. Am făcut un pas și m-am oprit. M-am oprit din cauza unui tablou. Un tablou cu fratele meu. Țin minte tabloul acela. Avea doar 14 ani atunci când făcuse poza.Acel tablou pe care mama îl arsese de ziua lui.Niciodată,mama, nu ne-a iubit.Mereu spunea că din cauza noastră tata a plecat.Din acest motiv am și plecat la vârsta de 17 ani. În acea zi vârstă i-am cunoscut pe Ash și pe Mag. Acea zi de 12 aprilie a fost cea mai frumoasă zi din viața mea.

Am înaintat puțin în conac. M-am uitat în jur și am văzut o umbră ce înainta spre noi. Vocea dură a bărbatului care ne-a adus aici se aude.

-Am ajuns, șefule.

-Perfect. Am crezut că nu mai veniți. Se face prezent în cameră un bărbat îmbrăcat la 4 ace, cu un ceas elvețian la mâna stângă,cu o barbă scurtă și ochi de un căprui intens. Se oprește din mers și întreabă după ce soarbe puțin din paharul de Wiskey.

-Cine sunt tipele?

-Șefu' , ele sunt Maggie Willson și Rowen Ausländer. Spune bărbatul de lângă noi.
La auzitele acestuia, bărbatul din fața noastră, îmbrăcat la 4 ace, se uită insistent la mine. Cam prea insistent.

-De ce arată în halul acesta?Se aude acesta, încă cu ochii fixați în ochii mei.
Parcă ți-am spus să ai grijă de micul noastru premiu, Rowen.

-Premiu? Vocea mea tremurândă se face auzită în încăperea gigantă. Ochii lui de un căprui intens ce exprimau durere, îi privesc pe ai mei.

-Doar la ce te așteptai? Spune acesta, sprijinându-se de perete.

-Vreau acasă. Adaug eu, cu o voce speriată, făcând un pas înapoi.

-Asta este casa ta, Rowen! Spuse acesta înaintând spre mine. Se oprește la 15 cm de mine și îmi dă părul peste ureche. Du-le, te rog, în camera lor. Acesta pleacă și se îndreaptă spre o altă cameră

-Ați auzit ce a spus? Haideți pe scări.
După ce am urcat scările, am dat peste un hol. Un hol cu multe tablouri renumite.

-Cine-i omul ăsta? Spun în șoaptă.

-Cap de mafie, frumoaso. Vocea bărbatului din spatele nostru se auzi și aceasta în șoaptă.

Sorry că nu am mai postat dar m-am apucat de trailer-ul pentru această carte :))