Tears of Death (1/3)

Tears of Death - Capitolul II

Ea se conforma cerintelor lui, cu toate ca abia isi putea tine in frau iritarea care o cuprinse.

            La fereastra slab luminata aparura doua siluete care pareau a duce o lupta. Una dintre ele se zbatea neputincioasa in bratele celeilalte, pana cand in scena, aparu un al treilea personaj. Victima-si inabusi un urlet slab, apoi intreaga incapere se scufunda in intuneric.

            - Vai de mine! chitai Jessica acoperindu-si gura cu ambele palme. Doar nu crezi ca...

            - Cred ce vad, i-o reteza baiatul. Sa mergem. Nu ar iesi o treaba chiar buna daca tipii aia ne-ar observa.

            Fata il urma cu pasi rapizi printre cladiri, incapabila sa mai scoata vreun sunet. Teoretic vorbind, amandoi erau mai mult decat socati. In Thunder's Waves tocmai se petrecuse o crima. A patra saptamana asta.

           

            Zgomotul liceenilor, strabatea coridoarele aglomerate, pe buzele lor vorbindu-se numai despre acelasi lucru: ,,A murit profesorul de matematica Josh Carey- crima sau sinucidere?''. Unii sustineau ca stiu din surse sigure ca a luat un pumn de pastile, altii veneau cu argumente mai banale cum ca s-ar fi impuscat.

            Nimeni nu stia adevarul. Nimeni in afara unor pusti, martori oculari, la o crima organizata cu sange rece.

            - Voi sunteti nebuni la cap? se rasti Mark trantind usa de la baie, apoi trecu de colo colo sa se asigure ca nu mai era nimeni. Ati vazut cum a fost omorat Carey?

            - De cate ori sa-ti repetam ca da?! zbiera Jessica inapoi la el.

            - Mai incet. Nu cred ca vrem sa ne auda tot liceul, le atrase atentia Tyler stand in continuare rezemat de tocul usii.

            - Tyler are dreptate, instari roscata batand din picior. Nu putem sa mergem la politie.

            - Defapt, chiar asta ar trebuie sa faceti! o corecta Mark uitandu-se la prietenul lui.

            - Criminalii aceia ar putea incepe sa ne urmareasca si pe noi. Vom deveni urmatoarea lor tinta.

            - Calmeaza-te, Jessica, murmura cu voce sobra Tyler. Mark va fi de partea noastra si de asemenea va pastra tacerea, nu-i asa?

            Celalalt baiat isi trecu palmele peste fata, privind tavanul.

            - Fie! Faceti cum vreti! Presimt ca asta se va termina extrem de prost.

           

            In clasa, toata lumea vorbea despre moartea profesorului. Se hoatarasera sa puna fiecare bani si sa mearga la inmormantare. Aceasta decizie fusese luata de directoare, pentru toate clasele care au facut ore cu el.

            Agitatia dintre pusti se atenua atunci cand intra pe usa o tipa cu par ondulat, lasat valvoi pe spate, si cu varfuri excentric vopsite in nuanta de portocaliu. Purta o perece de pantaloni inflorati, din matase, cu sacou asortat. Erau Manolo, mai mult ca sigur, gandi Jessica care o analiza din cap pana-n picioare. Dar ceva era in neregula. Avea un catalog sub brat. Doar nu era profesoara?!

            - Ma numesc Alexis, iar de acum incolo vom face matematica impreuna, anunta fata rezemandu-se de marginea catedrei.

            - Nu esti cam tanara sa predai? se auzi o voce, care nu putea fi a nimeni altuia decat a nesimtitului de Justin. Tipului ii placea sa ia la misto pe oricine si gasea mereu un subiect de ras pe seama celor din jur.

            - Defapt, chiar nu, ii raspunse profa calma ceea ce-l surprinsese pe baiatul mistocar si-i taie orice elan de a continua o discutie impertinenta. Dupa cum stiti tin locul defunctului domn Carey.

            Tyler ramase complet nemiscat, cu o fata care nu trada nicio emotie inca de la inceputul orei. Ceva i se parea nelalocul lui cu noua profesoara, si toata situatia aceea. Probabil era doar paranoic. Spera sa fie asa, altfel ar fi inceput si el cu o sesiune de intrebari asupra ei.

            - E sexy rau, se auzi vocea lui Mark venind din spatele lui, in urmatoarea pauza.

            - Despre ce naiba vorbesti? vru sa stie Tyler bagandu-si mainile in buzunar si oprindu-se in fata unui panou cu noi expozitii de pictura.

            - Nu face pe prostul ca nu-ti merge cu mine. Acu' serios! Nu cred c-a fost vreun baiat care sa nu se fi uitat toata ora la soldurile ei apetisante.

            - Aha.

            Tyler auzea ce spune prietenul lui, dar incerca sa nu-l bage in seama. Parea distras de noile desene expuse de tipa anonima a liceului, pictorita a numeroase tablouri care aveau ca tema supranaturalul.

            - Tu auzi ce vorbesc cu tine?

            Baiatul i arunca o privire fugitiva, apoi tragand aer adanc in piept ii raspunse:

            - Nu ma intereseaza fundul ei, sau soldurile. Defapt nu ma intereseaza nimic legat de ea. E doar o profa care vine si pleaca de doua ori pe zi, atunci cand avem matematica.

            - Tu chiar esti intors pe dos rau de tot.

            - Acum doua zile am fost martor la o crima, vorbi Tyler printre dinti. Ce stare de spirit imi propui sa am?

            - Una destul de buna pentru ea, comenta Mark aratand cu degetul spre o fata cu par negru ca pana corbului care se apropia de ei.

            Un sir lung si rebel de carlointi i se revarsa pe umeri, incadrand o fata cu obraji plini. Ochii foarte ageri, analizau fiecare lucru pe langa care trecea. Conturul il avea fin facut cu creion negru iar asta ii scotea in evidenta culoarea lor de o nuanta violet inchis. Nasul il avea situat perfect desupra unor buze apetisante date doar cu un luciu fin

            Exista un contrast uimitor intre parul ei negru si pielea alba ca laptele. Se imbraca in general cu haine de culoare inchisa, dar tineresti, tocmai pentru a crea acest contrast care o avantaja. Acum purta niste pantaloni bleumarin dintr-o stofa foarte fina de casmir, cu sacou asortat, care-i reliefa silueta.

            Madelline, iubita lui Tyler, in general era o fiinta calma care se enerva foarte greu. Insa din banale lucruri devenea agitata, ca in cazul de fata. Mersul ei tantos indica asta.

            - Eu va las, ii sopti Mark printre buze prietenului sau, tocmai cand fata mai avea doar cativa pasi pana la ei.

            Brunetul o saluta printr-un scurt salut cu mana, apoi o lua spre capatul opus al holului, la clasa unde avea cursuri.

            Tyler ramase nemiscat privind in continuare in gol. Iubita lui ii flutura o palma prin fata ochilor aruncandu-si si ea fugitiv privirea peste picturile cu supranatural ale anonimei. El tresari brusc si isi trecu bratul peste umerii ei tragandu-o la piept.

            - Ce-i cu tine? intreba ea pe un ton jos. Nu pari in apele tale.

            - Nici nu sunt.

            - E din cauza profesorului de mate? Am auzit ce s-a intamplat. Imi pare rau pentru el... Era ce-i drept, morocanos si sobru. Nu radea, nu facea glume. Cu toate astea...

            - Iti este mila pentru el, continua Tyler aruncand o ultima privire picturilor. Tipa aceasta care-si zice ,,Anonima'' e foarte talentata.