Secolul XXXI

Capitolul 4

Deschid usor ochii privind lumina ce imi navalise in camera, printre barile de fier, cu mana dreapta indepartez patura lasandu-mi picioarele acum dezgolite. Cobor din pat incet, incercand sa nu il trezesc pe Erick ce inca dormea, cand ating cu varful degetului mare cimentul rece, de dedesupt, simt un fior de gheata pe sirea spinari. Merg pe varfuri pana la dulap si il deschid, in numai 20 de minute alarma ne va trezi si ne va lasa sa mergem la dusuri. Desi stiam codul, aleg sa astept pentru a nu mai atrage suspiciuni asupra mea. Cu hainele in mana ma intind pentru inca o secunda in pat, inchizand ochii. Imaginile parintilor mei imi cutreierau mintea. Mi-o imagineam pe mama, stand in fata oglinzi, ca in fiecare dimineata, asteptand ca robotul sa o aranjeze. Si pe tata lucrand din greu la noi sisteme de securitate. Pareau a fi niste oameni simpli, dar care mi-au ascuns un secret atat de mare, nu ii pot ura, ii iubesc, dar inca ma macina aceasi intrebare. De cine au vrut sa ma apere? Sau mai exact de ce au vrut sa ma apere? Gandurile imi sunt sparte de o sonerie ce imi zgarie urechile si dupa de o bubuitura puternica. Ridic capul confuza, pentru al vedea pe Erick, ce acum sta intins pe podea mormaind niste injuraturi. Incep sa chicotesc, apoi imi acoper fata continunand sa rad mai tare.

-Haha! rade  Erick ironic, ridicandu-se de pe jos si trantindu-se inapoi in pat. Ochii lui negri erau intre deschisi privind stramb spre fereastra ce lasa razele soarelui sa intre in camera. Cu podul palmei incepe sa se frece la ochiul drept, incetul cu incetul se dezmeticea. Purta decat o pereche de pantaloni scurti blou, lasandu-ma astfel sa ii privesc patratelele bine definite. Isi trece mana prin par dupa privirea i se atintise asuprea mea, ce inca il studiam.

-Cat ai sa ma mai privesti? zice el razand, maresc ochii cat cepele si simt cum sangele imi urca in obrajii imbujorandu-i, imi ingrop fata in hainele pe care le tineam si mormai un scuze . Ma ridic de pe patul meu si fara sa il privesc ies din camera indreptandu-ma spre baie. Strabat acelasi hol plictisitor alaturi de alte cateva fete ce se indreptau spre dusuri. Imi astept randul, in micuta baie intrau cate doua fete, iar eu preferam sa fiu ultima. Imi misc piciorul pe ciment facand mici cerculete din praf, incetul cu incetul desenul incepea sa semene cu un infinit taiat pe jumatate. Dau cu calcaiul peste si nimic  nu se mai poate distinge. Ultima dintre colegele mele paraseste baia, avea parul negru si purta o roche galbena stansa in mijloc cu o curea neagra. Ii studiez spatele cat timp se indeparteaza, cand sunetul pasilor dispare intru si eu in baie. Scap de pijamaua de pe mine si intru sub jetul fierbinte de apa, tresar usor cand picaturile imi ating pielea inghetata, dar incep sa ma obisnuiesc. Las apa sa imi ude parul si gandul imi zboara la testul de vineri ce se apropie cu repeziciune. Cassandra ma va elimina fara sa stea pe ganduri, dar ma evalueaza si tatal acesteia si Naus. Si din cate stiu eu toti ma urasc, imi scapa un oftat nervos. Imi pun mana pe peretele acoperit din gresie lasand-o in jos, ramanand urme rosiatice pe perete. ridic mana speriata si observ ca fumul de un rosu aprins se amesteca cu aburul si se inalta in aer. De data aceasta nu il controlam eu, incep sa ma agit si sa imi sterg mainile de picioare, rugandu-ma sa inceteze, inima imi bate cu repeziciune si transpiratia nu ezite sa apara, imi ridic mainile le nivelur ochiilor si le privesc cum tremura, ma trantesc in genunchi apasand cu podul palmei pe piept respirand constant. Aerul se raceste, iar pulsul imi redevine normal. Trebuie sa am mare grija sa nu ma mai enervez, poate ar fi mai bine sa fiu data afara dupa primul test. Dar asa Vabadus nu va mai avea niciodata sansa sa se schimbe, nu pot pierde, dar nici nu pot castiga. Voi alege sa lupt, sa incerc. Imi clatesc parul de spuma si ies din dus invelindu-ma intr-un prosop purpuriu. Dupa ce ma usuc, ma imbrac cu o fusta neagra lunga pana la genunchi si cu un tricou simplu alb. Plec spre camera, acum holul era gol, probabil restul erau in camera lund micul-dejun. Tot ce se putea auzi erau pasi mei si bataile inimi ce parea ca urma sa imi sara din piept. Sunetul pasilor parea sa sune tot mai tare, ma opresc incruntandu-ma, sunetul nu incetase, daca nu se auzeau pasi mei asta inseamna ca erau ai alt cuiva.... si daca resul sunt in camer, inseamna ce este al Cassandrei care vine sa ne verifice,  Alerg incet si ma fac dreapta la prima iesire asezandu-ma usor in umbra, nu o vad pe Cassandra, dar il vad pe tatal acesteia alaturi de 5 soldati.