- Îmi pare rău, dar nu pot veni azi cu voi. Trebuie să o ajut pe Isabelle cu tema pentru mâine. Un fel de lecţii suplimentare.
Lecţii suplimentare? Şi cine e tipa asta care a apărut aşa brusc în peisaj ? Nu l-am mai auzit pe Matt vorbind de ea până acum. Îl privesc cum se îndepărtează şi se întâlneşte cu o fată înaltă, şatenă care pare drăguţă la prima vedere. Simt un nod în stomac când văd că pleacă cu ea şi mă cuprinde o uşoară gelozie, pe care mi-o alung imediat din suflet gândindu-mă că am încredere în Matt că niciodată nu m-ar răni.
- Ştiu eu ce lecţii îi dă...
- Dispari, Chris! Îi răspund pe acelaşi ton plictisit pe care îl am de fiecare dată când îl văd.
- Vii cu noi azi la târgul de iarnă?
- Nu. Am de făcut pictura pentru sfârşit de semestru, pe care ar trebui s-o faci şi tu dacă nu vrei să repeţi anul.
- Dacă îmi faci şi mie tema te scot la film sâmbătă.
- Ce te face să crezi că vreau să ies cu tine?
Îl împing din calea mea ignorându-i prostia şi ies din clădire urmând apoi să înfrunt frigul specific unei zile de ianuarie, până ajung în cămin. Trebuie să-mi fac tema pe care o tot amân de săptămâni bune. Îmi despachetez şevaletul cel nou şi-l aşez în mijlocul livingului, îmi aduc culorile, pensulele şi paleta, fiind pregătită să încep. Am de gând să dau tot ce-i mai bun din mine ca lucrarea mea să iasă perfect, să nu mă fac de râs în faţa întregii clase. Închid ochii pentru a-mi schiţa în minte capodopera abstractă ce urma să ia formă pe pânză.
Pe măsură ce pensula alunecă uşor pe suprafaţa aspră, lasă pete vii de culoare în urma ei. Iniţial voiam să pictez două persoane ce se îmbrăţişează, astfel formând un întreg, dar mintea nu mi s-a limpezit pe deplin. Imaginea cu Matt şi Isabelle mi-a apărut în faţa ochilor şi oricât de mult aş încerca să-mi alung gândurile rele din cap, nu pot. Când văd cuplul îmbrăţişat din faţa mea, inevitabil mă gândesc la ei, aşa că încep să dau cu pensula în stânga şi în dreapta şi cu mişcări haotice stropesc pânza şi petele se accentuează stricând totul.
M-am trezit din transă asemenea unui criminal care după ce comite crima, realizează cu stupoare ce a făcut. Aşa eram şi eu, doar că în cazul meu am măcelărit pictura din faţa mea şi o posibilă notă bună.
- Ce este chestia asta? mă întreabă Chris punându-şi mâinile pe umerii mei şi privind peste mine.
- Nu este treaba ta.
Acesta pufneşte nervos şi după un moment de meditaţie mă apucă de mână şi mă trage spre el, aproape luându-mă pe sus.
- În fine... hai să mergem la târg. Ceilalţi sunt deja acolo şi-ţi simt lipsa.
Prima dată nici nu am vrut să aud de invitaţia lui, chiar nu aveam niciun chef să mă plimb printr-un târg dedicat anotimpului rece, unde sunt numai cupluri fericite. Tot ce voiam să fac era să mă trântesc pe canapea şi să-mi iau laptopul în braţe, ocupaţie pe care aş fi avut-o toată seara. Dar probabil m-as fi întrebat ce tot face Matt acolo şi mi-aş fi verificat telefonul din două în două minute. Deci până la urmă m-am lăsat convinsă de Chris care avea un zâmbet triumfător pe buze.
L-am urmat până în parcare şi ne-am oprit în dreptul unui Cadillac negru superb. Mi-a deschis portiera ca un gentleman, lucru care m-a cam şocat. Ori are febră, ori s-a lovit destul de tare la cap. Am urcat în frumoasa maşină care în interior arăta şi mai bine, cu scaunele din piele crem şi geamurile fumurii. Nici nu apuc să-mi pun centura, că mi-a stat inima în loc în momentul în care Chris a ieşit din parcare şi a băgat-o direct în a cincea, cauciucurile scoţând un scârţâit puternic.
