Sacrament

Brujer Tradiciones

Brujer Tradiciones

Kaylee a deschis cutia de gunoi şi a aruncat pijamalele. Acestea fuseseră rupte în diferite locuri şi fuseseră complet distruse. A ţinut pantoful în dreptul ochilor ei, uitându-se la acesta câteva minute. Apoi, l-a aruncat la gunoi, punând capacul la loc.

Aceasta nu reuşise să îşi revină complet din şocul pe care îl avusese noaptea trecută. S-a trezit în acea dimineaţă, lungită pe canapea, cu un sentiment de înţepeneală aprinzându-i tot trupul. La început, ea s-a întrebat de ce se afla acolo, în loc să fie în din patul ei. După care, amintirile au asaltat-o ca o inundaţie, amintindu-i de oroarea pe care a trăit-o noaptea trecută. Pentru o clipă a sperat că fusese doar un vis. Numai că pantoful de pe piciorul său drept i-a distrus speranţa în secunda următoare.

Kaylee încă era un pic zdruncinată. Cum reuşise acel străin să intre în apartamentul ei, în mijlocul nopţii? Şi cine era? În ultimele două săptămâni, ea a văzut, auzit şi a citit despre el de multe ori şi era sigură că el avea ceva d-a face cu ceea ce se întâmpla în apartament. Cu ceea ce i se întâmpla...

Se gândea la toate acele întâmplări, la el, în timp ce se îmbrăca în dormitor, câteva momente mai târziu. L-a văzut de două ori înăuntru apartamentului ei: o dată, în urmă cu două săptămâni, în dormitor, chiar înainte să se trezească în acea pădure ciudată. L-a văzut înăuntrul acelei păduri, de asemenea. Kaylee crezuse că totul fusese un vis. Dar în acel moment nu mai era atât de sigură. Şi atunci, după ce l-a văzut din nou noaptea trecută – iar el îi adusese pantoful, cel pe care îl pierduse în acea vilă de coşmar. De ce făcuse asta? Şi cum de îl găsise acolo? Toată afacerea o deranja din cauză că nu avea deloc sens. Ştia că era ceva în neregulă, ceva malefic în legătură cu acel bărbat. El era vinovat pentru toate acele întâmplări, iar ea trebuia să se ferească de el cât putea de mult, ştia asta. Dar apoi, acesta nu o rănise, chiar dacă avusese ocazia şi în plus îi returnase pantoful şi – Kaylee a tremurat la acea amintire – i-a pupat piciorul.

Dar nu fusese singura care dăduse peste acel străin. Micuţa Alicia îl văzuse, de asemenea. Iar asta crea prea multe întrebări. Ce făcea acel bărbat în bloc? Cum intra? Şi cum de nimeni altcineva nu îl văzuse?

Şi dacă asta nu era îndeajuns, Esteban Cabanillas, de asemenea, îl întâlnise pe acel străin, în urmă cu şase ani. Îl văzuse în acel vis, care probabil nu fusese un vis. El menţionase de multe ori în jurnalul său, văzuse o statuie în asemănarea acelui străin în timpul uneia din acele „experienţe"...

Kaylee ştia că trebuia să existe o conexiune între toate acele incidenţe. Erau ca nişte piese de puzzle pe care trebuia să le conecteze ca să găsească răspunsurile. Mai ştia că avea un drum lung în faţa sa. Iar ea avea nevoie de ajutor. Din fericire, avea câteva opţiuni. Cu siguranţă avea să se ducă la Montserrat şi la clinica Bellvitge să îl viziteze pe Twains. Stătuse în apartamentul 403 şi judecând ceea ce îi spusese administratorul, tânărul student trăise câteva din acele ciudate „experienţe" acolo. Poate chiar îl văzuse pe „bărbatul alb". Poate Kaylee reuşea să primească nişte ajutor din partea lui.

Dar înainte de asta, putea să caute ajutor undeva mai aproape. S-a îmbrăcat, ducându-se în sufragerie. A luat cartea imensă de pe tejgheaua de lângă bibliotecă şi s-a aşezat pe fotoliu. Deschizând cartea de telefon, a început să caute. „Brujer Tradiciones", „Brujer Tradiciones"... aici era! O stradă în Barcelona.

Kaylee a memorizat adresa, apoi a pus cartea la locul său. Avea să treacă pe la acel magazin în acea seară, după cursuri. Şi cu puţin noroc, avea să obţină nişte răspunsuri necesare.