flori de nu•mă•uita [neterminat]

❋ a şaptesprezecea floare

❝Nici un anotimp nu mai este la fel fără tine care zbori precum o zână în văzduh. Nici lumea nu mai e la fel de bună fără zâmbetul tău şi inima ta mare. Atlas, de când ţi-ai pierdut amintirile totul s-a schimbat. Universul plânge, iar golul din sufletul meu e mare, însă în ultima perioadă ai reuşit să-l umplii aproape de tot. Şi totuşi în mine arde o dorinţă năzdrăvană de a te lua în braţe şi a-ţi simţi trupul aproape de al meu. Vreau să-mi dai energia necesară să trec peste tot şi vreau atât de tare să îţi admir chipul plăpând. Vreau să îţi reaminteşti. Poate te vor ajuta florile mele să găseşti calea.❞