Depresie

Prieteni buni

Vara a sosit din nou!Soarele e sus pe cer ,razele lui străpungând albastrul văzduhului .Max şi iubita lui,Amanda,tocmai de ieşiseră pe uşile mari şi groase de lemn ale liceului de arte din Massachusetts .

Max este un adolescent de 18,vesel, plin de energie,acel tip de persoană care      ţi-ar lumina ziua chiar şi în cele mai negre momente doar cu o apariţie a feţei lui.Acestui băiat brunet cu ochii verzi îi place  mereu să îşi asorteze hainele mai sport cu cele casual.Ştiu,o combinaţie ciudată,dar la ce te poţi aştepta de la o fire zburdalnică precum a lui.

 -Hei,Max!Ce faci vara asta?îl întrebă Amanda care era veselă că scăpase de şcoală .

Amanda era acel tip de fată zâmbăreaţă care nu ar rata nici o petrecere.Ei îi place să se distreze la maxim,dar în momentul în care trebuia să înveţe era serioasă.Acestei fetişcane cu părul blond şi ochii albaştri îi place să îşi asorteze rochiile cu pantofii.

-Ehhhh....Aici m-ai prins.Nu ştiu sigur.Aş vrea să mă angajez undeva ca să pot câştiga nişte bani de buzunar.

-De ce ?Iar nu îţi mai dau părinţii bani?Ahhh...nu ştiu,dar ai tăi mi s-au părut uneori zgârie brânză.îi spune Amanda jucându-se cu părul şi râzând de el.

-Hahaha...Ce să spun!? Zice fata care anul trecut a lucrat pentru aş lua nu ştiu ce trusă de farduri.În fine,eu nu vreau să devin un şoarece de cărţi vara asta.

Aceasta râde uşor şi îi dă un pumn în braţ,semn că era puţin nesimţit.

În timp ce vorbeau, se îndreptau spre fântâna care se afla în curtea liceului.Pe marginea acesteia stătea un bădăran pe nume Dereck şi gaşca lui de amici Boris şi Alex. Îi plăcea să îşi bată joc de cei neajutoraţi.Azi îi cade victimă Max.În momentul în care acesta trece prin faţa lui,îi pune piedică.Max cade şi se loveşte zdravăn de pământ împrăştiându-i-se toate cărţile pe jos.

-Hahahaha!!!!Ia uitaţi băieţi!Pămpălăul ăsta nu se mai poate ţine pe picioare! 

Cele 3 specimene sociale mureau de râs.

-Sunteţi nişte porci mizerabili!Mi-e silă de voi.  le zise Amanda în timp ce îl ajuta pe Max să se ridice.

-De ce umbli cu un sfrijit ca el când ai putea să fii cu mine?

-Nici în cele mai negre coşmaruri nu aş fi cu tine ,nesimţitulei!!îi zise Amanda ignorându-l.

-Ia vezi!Măsoarăţi cuvintele că de nu....

-Că de nu ce?

Dereck este întrerupt de Josh,căpitanul echipei de football a şcolii.Acesta este o namilă de om de 2,10 m bine făcut şi cel mai important lucru: este cel mai bun prieten a lui Max.Se cunosc de la grădiniţă petrecându-şi timpul împreună.

-Continuă.Te ascult Dereck.spune sarcastic Josh.

-Haideţi băieţi!Să mergem !Josh iar ne strică distracţia.

-Eşti ok,Max?

-Da,cred că da.îi răspunse ghinionistul în timp ce îşi curăţa hainele de praf.

-Dereck nu a fost aşa la început.Era mult mai de treabă înainte să îi moară fratele.spune Josh.

-Totuşi,nu este un motiv să te iei de alţii.continuă Amanda.

-Hei,Josh!Ce faci vara asta?întrebă Max.

-Aş vrea să mă duc în Canada să îmi văd bunicii.A trecut ceva timp.Voi?

-Ei bine....răspund ceilalţi doi în cor .

-Nu mai contează ce facem în afară să ne relaxăm şi să ne simţim bine.Viţa e frumoasă.Trebuie să o preţuim.le zice Josh.

-Eu cam trebuie să plec.Nu vreau să întârzii la cină.Mama mă va ucide.le spune Max.

După ce îşi iau rămas bun,acesta se îndepărtează de cei doi prieteni ai săi