Adam

Capitolul 2. The future is unwritten

N/A

   Salut! Capitolul doi este aici! Lectură plăcută! * în imagine îl aveți pe Adam.* x 

          Femeia îşi ţinea geanta pe umăr şi umbrela în mână atunci când păşi în grandioasa cafenea unde avea să se întâlnească cu o veche cunoştinţă. Mai degrabă un vechi amic, transformat în timp într-un duşman veritabil în ochii ei. Era pur şi simplu lipsită de orice teamă, aşa că îşi făcu loc printre mese şi cei câţiva ameţiţi ce îşi beau minţile încă de la primele ore ale dimineţii.

          Îl găsi pe responsabil în cele din urmă, stând în cel mai îndepărtat şi întunecat colţ. Îl urmă şi îşi lăsă umbrela lângă scaun şi se trânti pe acesta. Bărbatul o privi în tot acest timp pe sub gene, oarecum fascinat de lejeritatea cu care femeia se purta în preajma lui. Ultima lor întâlnire s-a încheiat într-un mod absurd şi uşor violent, moment în care femeia l-a luat la rost şi i-a ars vreo două palme zdravene.

— Mă bucur că ai ajuns, Charlotte. Ţi-a luat ceva, nu glumă, o ironiză brunetul în timp ce o studia. I se părea că se schimbase în tot acest timp în care nu s-au văzut, însă nu îşi putea da seama dacă schimbarea ei mergea pe drumul cel bun sau pe cel rău. O simţea indiferentă şi rece, poate chiar lipsită de viaţă. Ochii ei verzi i-au întâlnit pe ai lui într-un final, dar tot nu i-a răspuns.

— Bei o cafea? Un ceai?

— Treci la subiect, Anderson, îi spuse în cele din urmă tânăra, uitându-se cu o privire fioroasă la el. Adam zâmbi în colţul gurii, se ridică de la masă şi se duse direct la bar unde ceru o cafea cu lapte şi scorţişoară pentru femeia ce îl călca deja pe nervi. Se sprijini în cot pe tejgheaua de lemn şi îi admiră mişcările chelneriţei. Nu i-ar fi displăcut să o vadă în patul lui, mai ales că avea ceva forme şi nu părea a fi genul acela de englezoaică nesuferită.

— Mulţumesc, dulceaţă! a spus el luând cafeaua, după care i-a făcut cu ochiul tinerei ce tocmai l-a servit.

— Nu trebuia să îmi iei cafea.

— Atunci vrei ceai?

— Stai dracului jos şi spune-mi de ce m-ai chemat aici şi ce este atât de important!

— Arţăgoasă ca de fiecare dată, îmi place! spuse Adam pe un ton jos, privind-o fascinat. Nu ar fi minţit, dar Charlotte se cam juca cu mintea şi dorinţele lui. Era frumoasă, înaltă, deşteaptă şi o femeie independentă, gata oricând să îşi apere punctul de vedere. Nu era de mirare că Turner ar fi făcut orice pentru ea şi insista că o iubeşte nebuneşte. Sau cel puţin asta îşi spunea.

          Adam surâse la gândul că a îndrăznit să o vadă pe Charlotte mai mult decât ar fi trebuit. Vina l-a acaparat şi l-a făcut să se retragă şi să pară vulnerabil, iar Charlotte a observat schimbarea pe chipul lui.

— Vei sta toată ziua să te holbezi la mine?

— E vorba de Alex, deşi cred că ţi-ai dat seama.

          Femeia încercă să se ridice de la masă, dar Adam o prinse de mână, forţând-o astfel să rămână la locul ei.

— Stai jos, femeie! spuse apăsat, atrăngând atenţia bărbatului ce stătea la masa din apropiere. Un pahar cu bere zăcea în fața sfrijitului blondin ce nu avusese decenţa să îşi dea pălăria jos din cap. Privirea ucigătoare a lui Adam îl făcut pe blond să regrete că a îndrăznit să se uite în direcţia lui şi imediat îşi găsi altceva de făcut. Adam îşi relaxă maxilarul şi totodată îi dădu drumul femeii ce părea îngrozită de gestul său.