Privesc în urmă înspre anii
Când așteptam un ultim clopoțel,
Desfășurându-se prin față-mi viața -ntreagă,
Pictând atent norocu-mi la care încă sper.
Visam la scopuri încă neatinse...
Legați la ochii ne croiam țeluri
Gândindu-ne la alte stele stinse
Ne construiam în mii și mii de feluri...
Acel minut -o veșnică așteptare-
Pe care îl regret ,dar e târziu...
Clipă plutindă în uitare
Asemenea nicicând n-am să mai fiu!
Prietenii legate pân' la moarte
Și dușmănii atât de pieritoare
Naivitate,dragoste,dreptate...
Prin ce noian plutesc azi oare?
Și ce visări mărețe împleteam...
Și câte roluri vedeam că ne imploră...
Si cum atât de egoist le refuzam!
Azi pare o asa îndepărtată eră...
Căci merg pe-un drum ce nu știu unde duce
Și toate- mi par doar fumuri fără rost
De am să-mi întâlnesc vreodat' frații de cruce,
Mă-ntreb dac-am să pot să-i recunosc...
