O poveste nouă :) Aștept sfaturi,păreri...
______________________________________________________________________________
Și ea a plecat fără să îmi arunce un sărut,o îmbrățișare...Ea era tot ce prețuiam cu adevărat,era izvorul meu de imaginație,cu ajutorul ei puteam cânta.Fără ea totul devine inutil,toată viața mea este fără culoare,sunt doar o umbră în această lume ...Ea nu mai este ... toată tristețe se revarsă în mine.Și simt că sunt capturat în propriul meu gând,în propria mea iubire...
Și ea se numea Danya.Am găsit în ea atât de multă iubire,fericire și parcă mereu mă îmbrățișa cu cuvinte dulci,mă săruta cu privirile ei cenușii.
Nu credeam că doar o simplă gară îmi poate aduce atâte trăiri,atâtea sentimente...Și țin minte acel zâmbet vag ce mă răpuse,ce îmi îmbrățișă gândul zi și noapte...Acea zi de 8 noiembrie...
Toamna învăluise oraşul într-o nuanţă cenuşie...Toamna mă fermeca și simțeam că frunzele dansează vioi în adierea vântului.Îmi aștept sora în gară,doresc să o revăd și să-mi spună cuvinte dulci...să ne jucăm ca pe vremea copilăriei.Sora mea,Anne este înaltă,roșcată și ochii îi sunt umbriți de genele lungi,elegante.E sfioasă dar are și momente de tristețe în care se gândește că timpul a trecut,că nu mai este fetița roșcată...este domnișoara roșcată, că nu se mai poate murdări cu ciocolata căci este o domnișoară elegantă și ”nu se cade bine” ...Din acest motiv vine în orașul meu,nu dorește să mai fie acea domnișoară civilizată și rafinată,dorește să fie un copil mare,alintat.
O înțeleg...Timpul a trecut mult prea repede pentru ea...Dar eu?Eu nu sunt schimbat,sunt același copil retras,cuminte,timid.Am nevoie de o schimbare...
-Alex!Oooo!Aici erai!Uită-te la tine!Vai ce domnișor te-ai făcut!
Nici nu am apucat să spun ceva căci Anne îmi sări în brațe!
-Anne!Vai de tine!Cât te-am așteptat!Aproape că înghețam aici!
-Da...Nu se vede!Erai atât de scufundat în lumea ta...Nici nu ai observat că trenul a sosit!Hai spune!O domnișorică nouă...ceva..ți-ai găsit un suflet pereche?
-Anne!Încetează!Nu am timp de iubire și...
Nu am apucat să-mi termin propoziția deoarece un chip angelic străpuns de niște ochi cenușii apare..Părul îi e mătăsos,are pielea pură,delicată și un zâmbet timid îi luminează chipul perfect.
-Hei...
-Alex..Ea este Danya..o bună prietenă...mi-a spus că dorește să vadă locul și..Nu te deranjează...Nu?
-Nu...Nu se pune problema...
Vorbele se ascundeau de mine,eram rușinat..
-Danya...după cum ți-am mai povestit ...el e Alex.
-Da...Parcă mi-ai povestit odată despre fratele tău care a avut un „mic accident” în pat?
-Aaa!Da!El este!Avea dor 5 anișori!Îți vine să crezi?Exact de ziua lui!
-Despre ce vorbiți?Eu?Accident?
Eram puțin confuz..Nu se discuta despre mine prea des în acest mod...Eram mereu timid și...
-Hai Alex!Nu mai recunoști?Sau poate a fost ursulețul Bobi care a vărsat apă în patul tău?Nu te scuza!Danya este ca sora noastră!Nu ai ce ascunde!
-Anne!Doar nu ai putut discuta despre „micuțul meu accident” și despre Bobi!?!?
-Ooops!Îmi pare rău!Ești prea încordat!Hai...Brrr!Se răcește...Danya...
-Da...Te voi scuza mereu atunci când îmi vei murdări reputația?
-Auzi la tine!Reputație!
Și Danya era ca sora noastră dar...Aveam niște monștri în burtă...Poate că o plac pe Danya pentru că e perfectă....sau poate că e perfectă pentru că o plac...Nu îmi pot răspunde...
