I'm just a kid

4. Cadouri la casa de copii

Am luat jurnalul din sertar de sub fundul fals -pentru că nu vreau ca altcineva să citească- şi am ȋnceput să scriu în el. Afară a început să plouă cu vreo cinci minute în urmă, deşi cerul nu dădea semne de vreme rea când au plecat fetele.

"Plouă. Presimt că va fi o zi aşa plictisitoare... M-am distrat aseară şi azi-noapte cu Sam şi Carla, păpuşile mele au fost fericite că au fost băgate  în seamă fiindcă stăteau în dulap de ani buni, plănuiam să le donez la o casă de copii, a da!  şi asta voi face. Azi, după ce se termină ploaia voi merge să donez păpuşile la cea mai mare casă de adopții din oraș. Revenind la ieri... Am mâncat ca niște purcici mâncare sănatoasă, chiar era sănătoasă, ce e rău la cartofi? Am uitat să menționez că am avut și o bătaie cu perne, specifică petrecerilor. Fiecare a câștigat, ne aruncam peste tot în camera mea dar ne ridicam repede fiindcă cine rămânea jos era atacat de adversari până ceda. Am ascultat muzică, am dansat și ne-am filmat. Noaptea cred că le-am auzit pe fete șușotind ceva dar eram mult prea adormită să-mi dau seama dacă era vis sau realitate. Dimineața au plecat fiecare către casa lor și am rămas singură."

M-am oprit din scris și m-am uitat pe fereastră. Ploua așa de tare... stropii loveau cu putere asfaltul proaspăt renovat din cauza găurilor cauzate de... nu știu de ce erau cauzate, dar erau. Norii erau închiși rău la culoare, un gri aproape de negru, parcă venea apocalipsa, iar din ei ieșeau fulgere urmate apoi de tunete care mă îngrozeau. Se pare că ploaia scurtă la care mă așteptam s-a transformat în furtună. În momente ca acestea, ȋmi doresc să am un frate sau o soră mai mare cu care să stau și să povestesc. M-am îndepărtat puțin tristă de lângă geam.

Am deschis dulapul și o tonă de prostii s-au năpustit pe mine. Vreo trei-patru genți lăsate acolo de la ultimul război mondial -glumesc, sunt doar de un an în dulap- și o grămadă de pungi cu tot felul, de la cărți și caiete de la grădiniță și școală până la pungi cu jucării sau machiaje -nu că m-aş machia, nu am nevoie de aşa ceva-.

Am luat punga roșie în care știam că se află păpușile și punga albastră în care erau hainele și lucrurile pentru casă și le-am așezat lângă pat. Am pus restul lucrurilor înapoi în dulap la grămadă și am ȋnchis repede ușa, nu cumva să mai cadă ceva peste mine.

M-am dus iar spre cele două pungi -mari- în care erau păpușelele mele iubite pe vremea lor. Nu o să le dau pe toate, unele îmi sunt mult prea dragi pentru a le da. Le-am luat pe fiecare în parte, le-am inspectat și le-am aranjat. Am decis să o păstrez doar pe Stefi. Atât. Restul le voi duce la copiii nevoiași și abandonați și dați spre adopție, știu că se vor bucura. Le-am aranjat în cutii micuțe și le-am împachetat frumos ca și cadouri de la Moș Crăciun deși e aproape vară, eu voi fi Moș Căldură pentru ei, deși prefer Baba Alice. Din cele 17 păpuși am ales 16, una mi-a rămas ca amintire.

M-am uitat iar pe fereastră, se pare că furtuna a trecut, nici nu e de mirare, a durat câteva ore până am terminat de aranjat toate. M-am îmbrăcat într-o rochiță albă, mai sus de genunchi cu floricele şi cu o fundiţă pe talie, deși vremea nu prea ține cu mine. Mi-am luat nişte balerini tot cu floricele şi mi-am pus o fundiţă în păr. I-am spus mamei că vreau să duc cadouri celor de la casa de copii și a fost de acord, oricum ne scăldăm ȋn bani deci aș putea lua oricând altele, dar nu asta contează, nu vreau să fiu egoistă. Când am ieșit pe ușă am văzut că totuși după orice ploaie apare curcubeul și soarele. Asta mi-a făcut dupamiaza mai bună. Mama știa drumul fiindcă ȋn fiecare an le dă copiilor haine, hainele mele rămase mici.

Când am ajuns acolo mama și-a pus ochelarii de soare, de parcă e un star, și nici nu-i tare soare pe aici. Doamna de la intrare o cunoștea deja pe mama, trece des pe aici. Au vorbit puțin, cred că mama i-a spus ce vrem să facem, apoi a urcat cu noi până la etajul 2.

O grămadă de copiii ne-au asaltat când ne-au văzut. Îi înțeleg, probabil vor să plece de aici, nu am ce să le fac deocamdată, eu le-am adus doar niște jucării. Nu aș vrea să fiu în locul lor, dar nimeni nu-și alege soarta... Eram gata să dau apă la șoareci când m-am trezit luată ȋn brațe de o fetiță.

-Bună! Sunt Sara, îmi spune ea. Tu cum te numești?

-Bună Sara! Eu sunt Alice, am spus zâmbind.

-Ce cauți aici? mă întreabă ea zâmbind inocent.

-Am venit să vă dau cadouri.

La auzul acestor cuvinte s-a întristat puțin, dar și-a revenit.

-Câți ani ai, Sara?

-Cinci.

-Atunci ție o să îți dau cinci cadouri.

M-a luat ȋn brațe apoi s-a uitat către plasele pe care le aveam lângă noi.

-Sunt păpuși. Te las să îți alegi care păpuși vrei și restul o să le dau prietenelor tale.

S-a dus repede către pungi și a scos cutiile. A deschis fiecare cutie și le punea de-oparte pe cele care îi plac mai mult. La final a rămas cu 5 cutii lângă ea. S-a întors spre mine cu cel mai mare şi fericit zâmbet posibil.

-O să-ți dau și o casă pentru ele. Alege una din cealaltă plasă.

A scos și ce era în cea de-a doua pungă și a ales o casă, nu cea mai mare, ci, a ales chiar casa mea preferată, o casă cu multe culori vesele. Am zâmbit. Mama a dus cadourile celorlalte fetițe, și le-a lăsat să își aleagă, știa că nu se vor certa, și n-au făcut-o. Fiecare fetiță și-a ales una sau două păpuși dar le-am auzit vorbind că le vor împărți, la fel și căsuțele și hainele.

-Mai vii pe la noi, Alice? m-a întrebat Sara

-O să mai vin și o să vă aduc mai multe jucării.

Mă simțeam așa matură între ele, mi-am promis că nu mă voi maturiza până când voi fi mai mare, până atunci voi rămâne același copil ca până acum, dar e greu să te porți la paișpe ani ca un copil. Renunţând la jucării nu fac decât să mă maturizez, dar mă simt atât de bine dăruind cadouri...

Le-am pupat pe fiecare în parte, și pe băieți, și le-am promis și lor că o să le aduc jucării. Am ieșit apoi afară și Sara a fugit după mine.

-Promiți că mă mai vizitezi? a spus așa inocentă că nu puteam da alt răspuns

-Promit.

Am îmbrățișat-o și m-am dus apoi spre mașină fericită. Ziua mea a devenit iar mult mai bună şi pariez că şi ele sunt fericite. 

*P.S.: Nu mai e Bella Thorne personajul principal, nu mai mi se pare potrivit. Imaginaţi-vă o fată cu păr şaten şi ochi căprui, eu aşa o vad. Şi e foarte drăguţă.*