Demonul

Intorcerea

Stau și mă gândesc ce am făcut greșit. A trecut un an de la plecarea lui Zayn și încă îmi este foarte greu sa îl uit. Atâtea amintiri îmi inunda mintea, iar când ma gândesc prin câte am trecut împreuna, nu îmi vine sa cred ca a plecat și m-a lăsat așa.. Pana la urma m-am obișnuit sa îmi fac cafeaua singura dimineața și sa nu ma mai uit la notificările de pe telefon in caz ca m-a căutat. Golul in suflet ma urmărește peste tot de când a plecat, de fapt de când a semnalat ca pleacă. Mama încă este fericita datorită plecării lui și statului meu acasă in fiecare vineri seara.
Astăzi este ziua mea, neașteptat, dar nimeni nu a venit la usa la mine sa îmi spuna veșnicul "La mulți ani", așa ca ma îmbrac și decid sa B plec sa ma plimb ca sa ma liniștesc.
Deschid usa și...o umbra apare in fata mea. Când îmi ridic capul, ii văd ochii cei superbi al lui Zayn. Inima îmi bate de parca sunt într-un război și îmi astept moartea. Palmele mele transpira și tremura, iar ochii mei se umpla de lacrimi. El nu spune nimic. Eu intrigata încep sa ma răstesc la el :
-Tu? Acum? Aici? După atâta timp? Niciun telefon, niciun mesaj, nimic timp de un an, iar acum îți faci dintr-o data apariția la usa la mine?
-Buna, Cez. La mulți ani! îmi spune asta și ma ia in brațe strâns.
-Mulțumesc, dar puteai sa îmi dai doar un mesaj, ca oricum m-am obișnuit fără tine.
-Cez...îmi pare rau...Chiar îmi pare și nu Stiu ce sa fac sa ma ierți.
-Întoarce-te de unde ai venit! spun asta cu lacrimi in ochi, dar o spun și fug la mine in camera.
Ma pun in pat, iar dintr-o data...