Sub clar de luna

                     Ma trase in continuare dupa el pe strazile pustii , eu zbatandu-ma in continuare , fara nici un efect ,caci ramanea neclintit. Simteam raceala maini lui prin hanorac. Cum de era asa rece? Afara era o temperatura cel putin normala. De fiecare data cand ma impotriveam el imi raspundea calm fara sa ma asculte. Dupa ceva timp ajunsesem la masina. Era un  BMV negru cu geamuri fumuri. Imi deschise usa si imi spuse sa urc.

                        - Nu! Da-mi drumul! 

                         - Kate, urca. Spuse din nou calm.

                De unde imi stia numele?

                           - N... 

                  Nu am mai apucat sa spun ceva caci ma trantise pe scaun iar el se urca rapid si bloca usile. Atunci panica ma cuprinse si mai tare si am inceput sa imping usa , in speranta ca o sa se deschida. Dar stiam ca nu aveam cum sa scap. 

                           - Hei! Lasa-ma sa ies! Am zis incercand in zadar sa deschid usa.  

                           - Nu . Am zis ca te duc acasa.

                           - Dar...

        Imi arunca o privire dura si m-am facur cat mai mica in scaun de frica. Nu am mai comentat si am stat cuminte acolo stiind de ce e in stare. Drumul dura mai putin de zece minute  deoarece conducea ca un maniac .Cand am ajuns in fata casei debloca usile. Si prima intrebare care imi veni in minte era : De unde stia unde locuiesc? Nici macar nu i-am spus asta si nici numele meu, iar asta ma facea sa ma gandesc la tot felul de lucruri. Unul din ele ar fi fost ca m-ar urmari, dar nu aveam nici o dovada.

                    - Mersi ca m-ai adus. Am spus rece, vrand sa ies cat mai repede din masina lui. 

                   - Nu te mai plimba pe acolo. Spuse autoritar.

                   - Ok. Am bombanit. 

                   Am trantit portiera cu putere si doar cand am intrat pe usa l-am auzit pornind. Am privit pe fereastra pana se indeparta. Tipul parea, nu numai ciudat ci si periculos. Sau cel putin pe mine ma baga in sperieti. 

                    Tot week-endul am stat in casa , gandindu-ma la acel incident si vizionand filme, de care eram pur si simplu satula. De cand venise tipul acela si familia lui totul se schimbase. Inainte as mai fi iesit cu Alyssa la cumparaturi sau prin oras, dar acum ca si ea era ocupata , nu aveam chef de absolut nimic. Ce era in neregula cu ei? 

                  Totusi , ce cauta pe strazile acelea pustii? Ma urmarise? Si nu inteleg de ce a insistat sa ma duca acasa. Trebuia sa aflu mai multe despre el. Dar cum? Doar nu o sa ma duc la el si o sa-i spun "Imi zici si mie mai multe despre tine? ". Nici nu o pot intreba pe Alyssa caci ar zice ca sunt interesata de el. Imi trebuie altceva... As putea vorbi cu sora lui, Elisa. Dar daca ea nu ar vrea sa vorbeasca cu mine? As parea sincer , o disperata. Cautand imposibilul si incercand sa obtin raspunsuri si poate ca defapt nu e nimic cu  tipul cel nou si ma insel eu. 

                       Nu conteaza , cumva trebuie sa aflu ceva...

                                                                                       *

                     Inainte sa pot intra in cladirea liceului  Alyssa ma asalta cu toate stirile ei despre Rayn. Si desii nu intelegeam nimic pentru ca vorbea destul de repede si schimba rapid subiectul , am incercat sa o ascult si sa fiu atenta. Nu inteleg cum de a aflat asa de multe intr-o saptamana. Cateodata ma sperie.

                          - E singur! Nu a fost cu nici o fata si toate l-au abordat dar le-a refuzat! Stiai ca Nisa vrea sa-l invite in oras? Spuse ea indignata.

                               - Nu.

                     Dar ar fi trebuit sa ma gandesc la asta.

                Primele ore au trecut repede , in pauze stundiidu-i pe ei atenta , pana cand a venit si pauza mare , iar acesta trebuia sa fie momentul perfect.. Trebuia sa o intreb ceva pe Elisa ca sa fac o conversatie cu ea. Am mers la cantina si i-am zarit pe toti la o masa indepartata. Elisa se ridica si se indrepta spre bufet. Acum era momentul. Am tasnit de la locul meu si m-am indreptat spre ea. Ma privi uimita si destul de rece. 

                      Mai mult ca sigur ma credea o ciudata. 

                        - A,buna. Vroiam sa te-ntreb daca avem vreo tema la ... engleza.

                 Sunt praf. Nu pot face nici macar o conversatie cu o persoana. 

                        - Nu avem. Spuse rece.

                  Iesi rapid din sala iar eu am oftat din greu si m-am asezat la o masa , sperand  ca nu a mai vazut nimeni asta. Ori avea ea ceva cu mine, ori sunt eu mult prea antisociala ca sa pot vorbi cu o persoana. Nu stiam care dintre variante ar fi fost. 

                  Imediat dupa asta, cineva se aseza langa mine si mi-am ridicat privirea , crezand ca cel mai probabil o sa dau de Alyssa. Dar nu era ea, ci era Steven, iubitul Elisei. Si stiam ca am dat-o in bara rau de tot. Sunt moarta.