Am ieşit din cameră fiind mândră de cum arăt. Păr şaten şi ondulat, rochie scurtă şi strâmtă, pantofi cu toc, toate elementele pentru o fată de genul lui... Harry.
Toate se rezumă la el, nu-i aşa? Conştiinţa mea îşi băgă nasul unde nu o priveşte din nou. M-am dus în bucătărie văzând-o pe Bri, cred că mă aştepta de ceva vreme, dar ce pot spune? Frumuseţea durează.
- Era şi timpul, hai să mergem. Cred că taxiul a ajuns de ceva vreme, ne aşteaptă afară.
- În regulă, în regulă. am spus iritată.
Mi-am luat poşeta de un roşu aprins ieşind pe uşă împreună cu prietena mea de-o viaţă. Mă uitam la scări cu grijă în timp ce coboram, nevrând să îmi rup sau să îmi zgârii pantofii perfecţi. Prima dată în viaţă în care mă simţeam frumoasă şi aveam de gând să fac seara asta să fie un memorabilă, am planuri mari.
Am păşit afară, atingând iarba udă, păşind încet, tocurile pantofilor mei roşii scoţând un sunet de clic-clic pe trotuarul de beton. M-am dus spre maşina galbenă cu model, pe care scria mare şi clar "taxi". M-am aşezat lângă geam, prietena mea punându-se pe locul din faţă, sunt sigură că dacă şoferul e unul tânăr se va împrieteni curând cu el. Mi-am aranjat rochia, ştergându-mi pantofii de praf. Trebuia să preţuiesc seara asta pentru că ei bine, era unică. Seara în care voi fi specială şi frumoasă, nu pentru alţii, ei bine doar pentru o persoană mai specială şi nu, nu vorbesc de mine însumi, vorbesc de Harry, deşi sunt sigură că vor fi sute de tipe în călduri gata să sară pe frumosul de el, nu îmi va mai păsa pentru că mă voi bucura de seara asta magică şi unică.
Mi-am scuturat capul privind cum totul trecea repede prin faţa ochilor mei, şoferul conducea destul de rapid aşa că presupun că vom ajunge curând, nu-i aşa? Corect. M-am uitat la manichiura mea perfect făcută, eram dată cu un roşu aprins pe unghii deşi nu sunt sigură dacă se potrivea cu rochia roz şi scurtă, dar ce ştiu eu despre modă?
Mi-am scos o sticlă de apă din geantă începând să beau, bucurându-mă de sucul de struguri. Tot ce sper este să nu mă pătez şi să îmi stric hainele.
- Aproape am ajuns. zise Britney zâmbindu-mi călduros.
Am dat din cap, respirând greoi. Aveam emoţii, într-adevăr. Dacă nu am să reuşesc tot ce mi-am propus? Dacă... dacă nu va veni?!
Înainte să apuc să procesez totul, maşina a oprit. Britney l-a plătit, iar şoferul i-a înmânat o bucată de hârtie. Presupun că o fi numărul lui de telefon? Cum se face că de fiecare dată Britney e cea care atrage tipii?
- Să mergem.
M-a apucat de braţ mergând spre clubul propriu-zis. Când am ajuns, i-am dat tipei din faţă numele nostru, iar ea ne-a lăsat să intrăm.
Înăuntru gălăgia era prea mare pentru mine! Cum se face că nu am mai fost vreodată la un club? Oh, sunt aşa o bleagă.
- Haide să bem ceva. zise rânjid.
Nu sunt sigură cum să îi răspund la asta, pentru că nu sunt obişnuită cu băutura. Chiar deloc, la naiba! De ce devin aşa o laşă dintr-o dată? Am mers spre bar, strecurându-mă printre corpurile pline de transpiraţie care dansau pe beat-urile gălăgioase. Am mers şi m-am aşezat jos la barul mic dintr-o parte. Bri s-a aşezat lângă mine făcându-i semn barmanului.
- Cred că o să comanzi acelaşi lucru ca mine, nu? Din moment ce nu ai mai fost la un club înainte.. dă din gene uşor zâmbindu-i, am dat din umeri aprobând.
Peste câteva minute barmanul a venit cu ceva de băut, am luat paharul de sticlă în mână şi cu ezitare am luat o înghiţitură. La dracu! E al naibii de tare, sau prea tare pentru micuţa de tine? La naiba şi cu conştiinţa mea enervantă.
Mi-am luat inima în dinţi făcându-i semn barmanului care a venit imediat. Mi-a adus cât ai zice peşte două băuturi şi le-am dat pe gât la fel de repede.
Brusc, capul a început să mă doară ca o târfă. Ce se-ntâmplă cu mine? Cred că ăsta e afectul alcoolului. Uh, nu trebuie să mă plâng, eu am cerut-o.
Dar, stai aşa... pierd esenţialul. Unde e Harry? Doar pentru el am venit aici, corect?
- Mă duc... mă duc pe ringul de dans. am sughiţat râzând.
Britney a făcut la fel, a izbucnit în râs, dar într-un final a aprobat.
Unde o fi nenorocitul ăsta?
Adică, tipul ăsta minunat de care sunt îndrăgostită din clas a a 6-a. Brusc furia a început să mă cuprindă. Mă voi duce direct la el şi îi voi zice vreo două. Îl voi întreba de ce nu a mai vorbit cu mine după ce mi-a promis că o va face, ei bine nu chiar a promis dar cui îi pasă? Nu mie.
M-am dus spre primul tip care mi-a ieşit în cale, apucându-l de tricou.
- Unde e... Harry Styles? am sughiţat din nou, clătinându-mă încet.
- Are de făcut nişte afaceri neterminate. Cine eşti tu?
- Am întrebat unde e! am spus puţin mai nervoasă de data asta şi cu puţin mai mult tupeu.
- E chiar după uşa asta, simte-te liberă. mi-a făcut cu ochiul.
Am trecut de el, ieşind afară.
Dar, unde e? Aerul rece m-a lovit instantaneu, iar corpul meu a început tot la fel de repede să tremure. Mi-am pus mâinile pe umeri, frecându-mii încet.
- Ce ţi-am spus?! Data limită, era ieri nu azi.
Am auzit nişte ţipete de după bloc şi m-am grăbit spre ele, m-am ascuns după un bloc şi m-am uitat în josul străzii. O fi oare...?
Harry. Era acolo, bătând măr un tip în timp ce alţi doi tipi îl ţineau pe un altul. Ce se întâmplă?!
I-a mai dat un pumn, tipul negru de lângă el scoţându-şi ceva din buzunar, era un pistol. Un nenorocit de pistol! I l-a dat lui Harry, iar el nu a ezitat nici două secunde ca să îl împuşte pe timp în tâmplă.
S-a întors spre mine, ştergându-şi mâinile de sânge şi mi-a rânjit, nu un rânjet drăguţ şi adorabil. Nu era acelaşi Harry drăguţ şi inocent pe care îl ştiam. Era unul complet diferit.
- Aduceţi-mi-o. le-a făcut semn celor doi, iar ei au început să vină înspre mine.
În ce m-am băgat?!
