Capitolul VII- Codul

700 30 2
                                    

Hello tuturor care imi cititi povestea, ma fanati sau ma promovati.

Multumesc, multumesc, multumesc!!! Datorita voua n-am lasat povestea asta balta pana acum! Thank God pentru zapada si drumuri blocate, asa am venit cu un capitol nou-nout, care sper sa va placa.

p.s. in link aveti melodia pe care, in capul meu, se petrece celebrul dans... enjoy!

Seara asta magica incepuse cum nu se poate mai bine. Aveam un buchetel de crini legat la mana stanga, un partener de bratul caruia ma sprijineam si genul acela de sandale pe care nu le-as fi purtat niciodata.  In racoarea noptii ma uitam la oamenii care se perindau pe langa mine fara sa recunosc pe nimeni. Totul imi depasea cu mult asteptarile. Dintr-o data parca eram mult mai seriosi. Liceenii de ieri in uniforme se transformasera in niste tineri maturi. In sfarsit, mi se indeplinise un vis. Visul de a ma comporta ca in acea lume a adultilor. Nu mai eram adolescentii in uniforme de la St George, ci domnisoarele si domnii invitati la bal. Era, pe undeva, si o situatie comica. Fiecare trebuia sa joace cate un rol, si trebuia sa intri in joc. Mie imi luase mai mult timp sa accept sceneta pe care trebuia sa o jucam cu totii. Ca bonus, din senin ma trezisem cu un pahar de sampanie in mana. Ma uitam cu ochii mari si umezi la bulele de gaz care nu conteneau sa urce la suprafata paharahului si nu-mi venea sa cred.

-          Martin, de unde-ai adus asta?

-          Va rog, domnisoara, putina eleganta nu strica, imi raspunse cu un ras strengaresc.

Intrasem in panica. Trebuia deci sa fiu domnisoara Hayworth intr-o mare de domni si de doamne. Mi se parea fortat si prostesc. Enervata, m-am apropiat de urechea lui Martin doar cat sa am timp sa-i sasai printre dinti motivul nemultumirii mele.

-          Uite care-i treaba, e penibil. Ce domni si domnisoare, nu putem sa ne purtam normal?

-          Treaba este alta, si se pare ca tu, ca o noua eleva ce esti, nu o cunosti. Mai grav e ca nimeni nu te-a pus in tema: in seara asta este strict interzis sa te arati familiara cu cineva. Directoarea… in fine, cineva inaintea ei a avut aceasta mareata idee, de a la da tuturor o noua sansa pentru a ne cunoaste. Stii cum e in primele zile… esti demoralizat, poate te cuplezi cu cine nu trebuie. Balul asta e o sansa sa o iei de la zero. E o sansa pentru fiecare. Si cum orice repornire a masinariei sociale presupune  actul de a face cunostinta, iata-ne pe toti ca niste autisti idioti…

Incepusem sa rad in hohote. Nu stiu daca era de la sampanie sau numai de la bazaconiile pe care le indruga Martin, dar totul mi se parea SF. Nimeni nu-mi spusese ca in St George, la mama naibii, oamenii au acest ritual bezmetic al balurilor, in care trebuie sa ne prefacem ca nu ne cunoastem. Suna hilar dar in acelasi timp nu era o idee chiar rea daca toata lumea ar fi jucat jocul pana la capat. Poate chiar ne-am fi cunoscut mai bine.

-          … prefacandu-ne ca nu ne cunoastem. Ah, daca incalci codul asta de conduita, esti din start exmatriculat. Acum cu permisiunea dumneavoastra, domnisoara Hayworth, o sa va las placerea de-a-mi multumi mai tarziu pentru faptul ca am fost unde trebuia in momentul in care at isosit. Cred ca niste whiskey mi-ar prinde bine. Si nu uitati un lucru: niciodata nu poti afirma ca il cunosti pe cel de langa tine.

 

Ramasesem singura cu vorbele astea rasunandu-mi in cap. Nu-mi venea sa cred ca nimeni nu-mi vorbise despre vestitul cod. Desigur, nu era vorba despre un cod vestimentar… si totusi, toata lumea ma ignorase. Normal, doar incepusem deja sa ne cunoastem bine. Rezemata pe marginea unei mese laterale, incercam sa ma gandesc cum ar fi sa ma prefac in fata lui Aylin sau a Sandrei. In final, neputincioasa, imi indesasem un piscot de sampanie in gura asteptand sa rasara un alt domn sau doamna din palcurile de oameni care acoperisera curtea interioara a liceului.

Domnului profesor, cu foarte multa dragoste.Where stories live. Discover now