Never let me go

Pasiuni ascunse.

    Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine însuți. Pur și simplu este un joc ciudat, amândoi câștigă, sau amândoi pierd. O viață fără dragoste este asemenea unui an, fără primăvară.

   O privea sceptic, dorind să evadeze de sub privirea ei arzătoare. Femeia alunecă leneș și vaporos, amețită de o voluptate rece care o făcea să lase în jos pleoapele străvezii și să întoarcă privirea de la Matt cu seriozitate.

  - Mă vei ajuta tinere? repetă din nou întrebarea.

 - Defapt doamnă, am fost invitat la masă, ar fi urât să nu ajung la timp, zâmbi acesta și o lăsă pe femeie în spate privindu-l arzător.

      Intră în casă, păși hotărât către sufrageria fastuoasă și se așeză pe un scaun la masă, gândi că în capul mesei avea să stea tatăl, iar în dreapta și stânga sa, ficele.  Când Odette intră, îmbrăcată într-o rochie lungă de culoarea jadului, pulsul lui Matt bătu răscolit de vagi sentimentalități. Zâmbetul ei enigmatic îl făcu mai să transpire. În timpul mesei, băiatul era plecat cu gândurile, cu cât contempla în gândi siluetele celor două femei cu atâta urgență, nevoie de o îmbrățișare îl biciui. Odette își scutură pletele, roșie la față și lăsă capul în jos. Fata i se părea acum și mai frumoasă. Începu să vorbească, îi vorbea în neștire, spunându-i toate enormitățile și impertinențele posibile, din curiozitate și voluptate psihologică, pentru a vedea cum reacționează, convins că o fată așa naivă ca ea nu ar avea cum să se supere.

 - Dimineața următoare am putea merge la plajă, nu-i așa? făcu Caterina entuziasmată.

    Toți ochii se opriră la ea, o priveau agresiv și nu se putea concetra nici la mâncarea din farfurie, care deja i se răcise. Mama ei dădu din cap aprobând dorița fetei.

   Când soarele răsări cei trei erau deja pe plajă, trezit cu mult timp înaintea soarelui putură să ajungă odată cu el pe plajă. Ce frumos strălucea soarele, parcă era o pictură scumpă. Unii pictori transformă soarele într-o pată galbenă, iar alții transformă o pată galbenă în soare. Lui Matt îi venea să se tăvălească gol pe nisipul aprins al plajei ce se zărea în apropiere. 

    Era cald și mirosea a nisip ud și a scoică, dar toamna dădea o rugină aerului și o tremurare de pânză de păianjen cerului. Fetele fugiră libere spre apa mării, fără pic de ezitare. El le privea uimit de frumusețea peisajului. Își întinse prosopul pe plajă și se așeză pe el, adormind imediat.

    Repede fu trezit din visele frumoase.  Două priviri gingașe îl priveau cum se desmeticește. O voce cristalină îl trezi imediat:

- Haide domnule, leneșule! strigă Odette amuzată.

   O privi în ochi și știu că trebuie să plece acasă. Se ridică de pe nisipul încins scuturându-se. Le urmă pe fete spre casă gândindu-se că mai stă doar două zile cu ele. Nu știa cum să-i mărturisească dragostea fetei. Să-i spună că e dragoste la prima vedere? I se părea mult prea copilăresc. Să o fure și să plece împreună în lume? Asta era o soluție bună.