Iubirea muta

Orasul meu...

In drum spre noua casa am incercat sa ma încurajez singura .
" Poti sa o faci , esti puternica e doar un oras ... E orașul meu "
Noua casa era mare si spațioasă cu multe camere perfecta pentru mine si frății mei , era chiar draguta . Am intrat si am despachetat tot , mi-am luat inima in dinti si am iesit sa ma plimb . Pe drum am observat o casa , era diferită de cea ce văzusem pana acum era foarte mare si întunecată ... am facut cale întoarsă si am plecat spre casa dar nu observasem ca cineva ma privea de la geam ... era "El".
Dar hai sa il numim simplu "Adam" ... el avea sa imi schimbe viata .
Am ajuns acasa si deja se întunecase asa ca am decis sa dorm , maine avea sa fie o zi interesantă . . .
Ceasul suna ca nebunul , caut telefonul si nu il gasesc probabil am fost foarte agitata in somn incat nu am realizat ca zburase sub pat .
Arunc o privire pe geam , era o zi ploioasa ...
M-am pregatit de plecare , tata plecase deja deci trebuia sa iau autobuzul ...am sunat-o pe Julia care avea sa ma astepte in fata liceului cu cafeaua si tigarea in mana da prietena mea era aceea fata rebela a liceului  ...
Ma urc in autobuz ,arunc o privire in jur si ma ațintesc unui baiat inalt cu parul ravasit ud din cauza ploii cu pielea alba si ochii verzi , ma privit inapoi si simteam cum ma analiza din cap pana in picioare simt cum sangele mi-se urca in obraji si era aceasi persoana de la geam ... dar ce vroia de la mine . Se apropie de mine si imi spune simplu :
- Buna , numele meu este Adam ! Tu esti ?
- Hey, sunt Eva ... ma bufnit rasul având in vedere coincidenta numelui .
- Vorbesti serios sau ai de gand sa razi de mine ? ... ma intreaba el
- Pe bune asta este numele meu poti sa verifici daca vrei ...m-am uitat in ochii lui si am ramas blocata era frumos , avea un chip angelic .
- Pot avea numarul tau de telefon simt ca avem multe de vorbit ?
Nu prea intenționăm sa dau numarul de telefon nimănui dar pur si simplu eram in transă ... asa ca i l-am dat . . .
A coborat cand ușile s-au inchis a stat in fata mea privindu-mă fix , aveam un gol imens in stomac numai întâlnisem asa ceva pana acum ...zâmbetul acela de la final a fost fatal , atat de fatal incat mai vroiam sa il vad odata.
Ajunsă la liceu , eram pierdută in spațiu prietenii mei având tot felul de subiecte care mai de care mai neinteresante .
- Aloooo , esti cu noi ? aud glasul colegului meu Klaus.
- Da , sunt aici prezenta ! A fost nevoie sa mint , nu puteam sa le zic ca visez la cai verzi pe pereti , nu exista iubire cel putin nu sa ma atinga pe mine .