Te-ndrepti cu pasii tai marunti
Spre padurea-nzapezita.
Si cauti umbre intre munti,
De dragoste fiind ferita.
Incerci sa cauti in vazduh
Un strop de tihna, de odihna.
Te uiti pe cer si vezi un duh
Ce poarta o-alba pelerina.
O, Doamne! Strigi, apoi in gol
Cu toata forta pamanteasca.
Astepti sa vezi insi in culori,
Cu-o dragoste care-i cereasca.
Te prabusesti in albul fin,
Cu mainile negre ca smoala.
Gandesti ca viata e un chin,
Si dragostea este ca boala.
Suspini si plangi cu vaiet greu,
Iar lacrimile care-ti curg
S-aduna. Si tot mereu, in jurul meu
Totu-i tacut. Totul e mut.
Am inteles cu greu ce simti
Si vreau acum sa te-ntaresc.
Stii, nu-i frumos sa minti!
Tu ma iubesti. Eu te iubesc.
