Ocultismul reprezintă ansamblul doctrinelor și al practicilor . Prin se înțelege manipularea forțelor supranaturale pentru a produce efectele dorite de către practicantul .
Cuvântul ocultism provine de la cuvântul occultus (clandestin, ascuns, secret), referindu-se la "cunoașterea ascunsă". În sens medical este folosit pentru a se face referire la o structură sau la un proces care este ascuns, de exemplu, o "hemoragie ocultă" poate fi detectată indirect prin prezența unei anemii altfel inexplicabile.
Cuvântul are multe utilizări în limba română, însemnând popular "cunoașterea paranormalului", spre deosebire de "cunoașterea măsurabilă", de obicei, menționată ca. Termenul are uneori sensul popular "de cunoștințe destinate numai unor anumite persoane" sau "cunoștințe care trebuiesc păstrate ascunse", dar pentru majoritatea practicanților ocultismului aceasta reprezintă pur și simplu studiul unei realități spirituale mai profunde care se extinde dincolo de rațiunea pură și de științele fizice. Termenul de ezoteric poate avea un sens foarte asemănător, termenii fiind adesea interschimbabili.
Termenul de ocultism este folosit ca o etichetă dat unei serii de organizații magice sau ordine, învățăturilor și practicilor predate de acestea, și unei mari părți din literatura de specialitate actuală și istorică și filosofiei spirituale referitoare la acest subiect.
Obiectivele urmarite in magia alba si cele din magia neagra sunt diametral opuse. Practicantul magiei albe, de exemplu, respecta sentimentele celorlalti, nu isi foloseste niciodata puterile pentru a actiona sau pentru a interveni in viata unei terte persoane, fara sa fi fost invitat sa o faca; el nu nutreste nicio dorinta de razbunare si ramane absolut indiferent in fata oamenilor rauvoitori sau gelosi, vizavi de cei care au intentii nu tocmai curate. El isi impartaseste stiinta, experientele, descoperirile si cunostintele cu persoanele care isi manifesta dorinta ori nevoia de a le cunoaste. Slaveste si respecta zeitatile, ingerii, spiritele si natura, intotdeauna isi arata recunostinta si gratitudinea pentru ceea ce obtine; nu se foloseste niciodata de manevre ipocrite sau inselatoare pentru a-i controla sau a-i domina pe cei din jurul sau.
Dupa cum v-ati putut da seama cu usurinta, cele doua tipuri de magie se afla intr-o opozitie totala. Totusi, magia alba nu este intotdeauna de o inocenta perfecta si de un altruism maiestuos, iar magia neagra nu e intotdeauna asa de amenintatoare, cruda si sinistra cum ar parea la prima vedere. De exemplu, este oare rea o persoana atunci cand face un ritual de magie neagra menit sa protejeze acea persoana sau pe cei din familia sa de un rau trimis de un practicant al magiei negre, gelos si periculos? Si este oare perfect inocent si onest cel care face un ritual de magie alba cu scopul de a-si atrage partenerul in dragoste, chiar daca stie ca persoana vizata prin ritual doreste cu orice pret sa ramana libera? In primul caz avem de-a face cu un vrajitor care doreste ca prin intermediul magiei neagre sa se protejeze pe sine sau pe ai sai, fapt ce pare absolut legitim. Al doilea exemplu ne ofera imaginea unui practicant al magiei albe, care doreste sa ingradeasca libertatea unei persoane, fara consimtamantul acesteia. Cine este alb? Cine este negru? Dupa cum vedeti, totul depinde de starea de spirit, de atitudine, de sentimente profunde, dar si de cel mai important lucru valabil atat pentru magia alba, cat si pentru cea neagra: intentia care determina ritualul.
