Droguri V.S. Realitate +14 P.2

Capitolul 5

    E frig pe balcon. Dupa ce mi s-a întâmplat azi poate daca as murii as împlinita. Adică, serios vorbesc. Pe cand stau asa, îngândurată, primesc cu sms de la Max in care spune :
  "Mi-ai promis ceva azi!!!"
   Sincer, daca as fi știut ce i-am promis acum imi era mult mai ușor. Dintr-o data se aude iar telefonul. Iar primesc un sms de la Max...
  "Auzi? Ce zici sa iti ti promisiunea si sa vi la mine?"
     Baiatul asta cred ca a inebunit mai ceva ca Seb care măcar are 19 ani. Doamne, de ce trebuia sa il plac pe acest baiat?

   - Nu credeam ca vi, sincer!
   - Ok, ce trebuia sa iti promit?
   - Deja ai promis asa ca... Trebuie sa o faci.
   - Ce sa fac?
    Max imi zambeste intr-un mod mai ciudat.
   - Mdea... Imi dadui seama la ce te referi.
   - Sa sti ca nu scapi.
   - Auzi, ce te-ar face sa crezi ca in momentul asta apăs cleanta si ies pe usa?
   - Nu m-ar face nimic sa cred.
   Incerc sa deschid usa dar e încuiată. Ma intorc cu spatele si il vad cum râdea. Acum imi dau seama la ce se referea Seb. Imi zice ca oamenii sunt rai, sunt foarte rai.
    - Auzi, Max? Cine te crezi tu? Esti un copil de 17 ani!
    - Si? Sunt cu un an mai mic decat tine.
    - Ok, ai întrecut măsura, Max! De ce te comporți asa?
    - Pentru ca m-am saturat sa te vad cu Seb ăla care nu te merita!!!
    - Doamne, Max, au trecut 3 zile si tu faci crize de pe acum?
     Apoi Max ma ia de mana si ma privește foarte calm.
    - Ce vrei sa faci? spun eu cam nedumerită de faptele lui.
    - Doar vreau sa te privesc...
    - Dar e întuneric, tot ce pot sa simt este respirația ta.
     Dintr-o data simt cum fata lui este foarte aprope de a mea. Simt cum buzele lui imi ating fruntea cea rece coborând spre ureche șoptindu-mi pe un ton calm:
     - Suntem doar noi, doar noi...
     - Nu, nu suntem! Imi dai drumul de aici? Vreau acasă in patul meu!
     - Dar aici e patul tau. Hai, de ce nu vrei?
     - Ba vreau dar...
     - Asta e cuvântul pe care il așteptam. Multumesc!