Chelnerița de la restaurantul "Las Chicas"

Capitolul 11 - Nick's POV

De azi dimineata sunt intr-un stres continuu. Acum ca relatia noastra a ajuns la 'acel nivel' trebuie sa am si mai mare grija de ea. Si ce este trist, este ca parca mie frica sa ii spun ca am un anumit dusman care ar despica-o la propriu in doua. Numai gandul ca cineva i-ar face rau ma infioara, dar sa o vad ranita... Nu stiu de ce as fii in stare, dar pentru ea cred ca DE ORICE, doar sa o stiu in siguranta.

O asteptam in parcarea restaurantului. O vad ca iese si o aud vorbind - cred ca a gandit cu voce tare:

- Firar.... Nu am masina. Nick m-a adus!

OOO, ce draguta este atunci cand se incrunta. Si evident trag masina in fata ei. Ma uit la ea si vad ca pse incrunte si mai furios. Hehehe, ce efect am asupra ei! Glumesc. Stiu ca o enerveaza, dar la ce pericol o pandeste, trebuie sa fiu mereu pe langa ea.

Urca in masina si cum nu ma pot abtine sa nu o enervez, ii spun:

- Buna scumpa mea iubita draga si pretioasa! ii spun eu ranjind ca un motan.

Se uita la mine cu privirea aia de pisica rea care striga 'Ai luat droguri sau ceva?' si imi dau seama ca a avut o zi dificile. Stiind-o pe Flo, cred ca a ranjit la fiecare colt stiind ca am facut pasul urmator. Astept sa ma sune. Cu siguranta imi va rade in fata si apoi imi va scoate ochii ca va trebui sa am grija de ea. Vorbind despre asta, imi iau o fata serioasa si ii spun.

- Vroiam sa par si eu un iubit perfect! dar tu nu ma lasi adaug eu mental.

- Mai degraba un iubit lipitoare... Cred ca esti pe drumul cel bun!

Off, cum sa ii spun? Doamne, te rog ajuta-ma sa pot sa ii explic fara ca sa ma paraseasca.

- Multumesc, ma straduiesc din greu! II spun eu incercand sa par rautacios.

- Niiick!

- Ok ok. Hai sa te duc la azil si dupa va trebui sa vorbim serios... Si poate vei intelege dece sunt asa super-protector... Si nu ma vei mai judeca...

Si poate vei ramane langa mine... off...

Am pornit masina si ne-am indreptat spre azil. Dupa 30 de mine de condus, am ajuns.

Ma uit la ea si oftez mental. O sa ma injure ca ii spun asta, dar trebuie sa ma asigur ca e bine.

- Ok, stiu ca va suna nasol, pentru tine, dar asculta-ma. Ai grija!

Se uita la mine si vad cum ii clipeste un ochi.

- Nick in puii mei sunt niste batrani! stiga ea disperata aruncandu-si mainile in aer.

- Off, vei intelege, doar ca e mai complicat decat crezi...

A dat sa coboare din masina, dar s-a intors spre mine ca sa ma sarute. E asa de dulce, imi venea sa o opresc in masina, dar am lasat-o sa iasa inainte sa fac ceva...

Ramas singur in masina ma tot gandeamla cum sa ii explic toata treaba cu dusmanul meu.

Asa ca timp de doua ore am asteptat-o in parcare, facandu-mi creierii zob doar gandindu-ma la o cale prin care sa pot vorbi cu ea si sa nu ma paraseasca. Sunt un om mort fara ea.

O vad ca se urca in masina si imi zambeste subtil. Dupa ce fata avea, era clar ca parca nu mai putea sa treaca prin toata treaba cu dusmanii mei. O sa o las pe altadata...

- Si cum a fost ziua de azi? incep eu sa vorbesc.

- Urghhhhhh! e tot ce imi spune.

- Asa de bine?! ii spun eu ironic.

- NU INCEPE! ameninta ea. Opa, pisicuta mea vrea sa zgarie..

- O nu!!! strig eu si mai ironic. Ce imi mai place sa o fac sa se incrunte...

Ma uit la ea din nou, si o vad ca ofteaza si parca se roaga ca ziua asta sa se termine mai repede. Si poate ca si eu as vrea sa se termine. Asa pot sa ii spun secretul...

Doamne, doar, ai grija de ea. Atat te rog.

Pornesc masina, si ne indreptam spre casa...

 VOTE AND COMMENT!

THANKS! HUGS AND KISSES!