Privea tavanul parcă de o eternitate, încercând să adoarmă, însă somnul nu se putea prinde de el. Gândurile i se învârteau în cap cu rapiditate, iar ele se întorceau mereu asemeni unui bumerang la acei ochi verzi care începuseră să îi blocheze rațiunea.
Se ridică din pat și privi ceasul de pe noptieră, care arăta ora 02:14. Pufni într-un râs scurt și lipsit de umor, după care se îndreptă către balcon, luându-și țigările cu el.
Își aprinse una și se sprijini de balustrada largă, privind în noapte orașul pustiu și liniștit. Exact opusul lui în aceste momente. Liniștea îi lipsea cu desăvârșire din cauza ei. Apăruse ca un uragan în viața lui și înainte de a realiza ce se întâmplase, se îndrăgostise nebunește de ea. Și nici măcar nu a vrut asta. Se simțea bine așa cum era, singur. Doar el și munca lui. Nici măcar nu știa când se angajase acolo. Sau de când făcea parte din echipa lui.
Când graficul de care avea nevoie a apărut pe biroul său, i-a venit rău. Doate datele erau complet eronate. Iar când s-a uitat la numele celui care a întocmit graficul, a văzut un nume de femeie pe care nici măcar nu îl cunoștea.
Dacă era furios în momentul în care a intrat la director pentru a-i cere explicații în legătură cu femeia care a intrat în echipa lui fără ca el să știe, când a ieșit de acolo scotea flăcări pe nări asemeni unui dragon. Nu a văzut nimic în calea lui până în momentul în care a ajuns la Robert, cel căruia îi revenise sarcina de a pregăti materialele necesare pentru prezentarea care urma să aibă loc peste o oră.
Acesta i-a indicat biroul în care avea să o găsească pe cea care îi ridicase tensiunea la un asemenea nivel și a vrut să mai spună ceva, însă nu a fost lăsat. A zburat spre ea și i-a trântit totul în față urlând, iar ea a ieșit plângând de acolo, îndreptandu-se către lift și fugind pe acoperiș, lăsându-l pe el singur în biroul ei, încă fumegând din cauza nervilor.
Câteva secunde mai târziu, Robert intră în biroul respectiv și îi puse în față câteva coli pe care erau trecute datele așa cum le văzuse pe grafic. A înțeles imediat că ceva era în neregulă, iar Robert i-a explicat calm că fusese o glumă și că rezolvase totul încă dinainte de a-i da ei acea sarcină. Nu se gândise la o asemenea reacție. Lucra de trei ani sub bagheta lui și niciodată nu îl văzuse atât de nervos.
Având în față datele întoarse pe dos, a realizat că se supărase pe ea degeaba. A ieșit calm din birou și s-a îndreptat la rândul lui către acoperiș, pentru a-i cere scuze.
A găsit-o în spatele unei aerisiri a sistemului de ventilație, prăbușită și plângând. S-a lăsat să cadă la nivelul ei, într-o poziție ghemuită și a spus doar atât:
- Îmi pare rău. Nu am știut că a fost o glumă a colegilor tăi.
- Dar a durut, a răspuns ea ridicând privirea înlăcrimată spre el, care abia atunci a văzut-o atunci cu adevărat pentru prima dată. Chiar dacă este o companie uriașă, iar o greșeală decide un contract, nu aveți dreptul să folosiți acele cuvinte.
- Nu greșeala este cea care m-a înfuriat, iar tu nu ai nici o vină pentru asta, spuse lăsându-se să cadă în fund, cu picioarele încrucișate, în aceeași poziție ca a ei. Faptul că ai apărut de nicăieri în echipa mea și ai primit câteva îndatoriri pe care le-am lăsat din mână abia după un an de la formarea echipei m-a enervat.
