Mireasa din Iad (vol. 1) INGERI SI DEMONI

Capitolul 1 - Aniversarea

- La multi ani, scumpo! se aude vocea mamei, trezindu-ma din somn. O, Doamne nu imi vine sa cred ca ai implinit 18 ani! Esti majora acum! Si  poti pleca daca vrei! continua ea, cu o voce plina de tristete.

Deschid un ochi si o vad pe mama, langa mine, suflandu-si nasul.

- Mama, - ii spun somnoroasa - ti-am spus ca nu plec nicaieri! Nu o sa ma mut niciodata de langa voi. Si daca ma voi marita, vreodata, o sa il fortez sa vina sa stea aici cu noi! ii spun zambind, incercand sa o fac sa se opreasca din plans.

- Asa sa faci! imi spune ea, serioasa, lasand apoi sa ii apara un zambet pe buze, dupa ce ma ajuta sa ma ridic din pat.

Eram mult prea somnoroasa sa misc macar un deget, asa ca am lasat-o sa imi fac patul, cat timp m-am invartit prin camera, luandu-mi hainele de schimb.

- Cred ca ar fi cazul sa mai treci si tu prin fata oglinzii. Parul ala al tau incepe sa semene tot mai mult cu un cuib de pasari! imi spune, amintundu-mi de faptul ca am adormit cu parul coafat.

Cu siguranta parul meu arata ca o claie de fan.

Oftez si ma uit lung la parul perfect al mamei.

Oare al ei de ce arata mereu asa de bine dimineata?

- Asta pentru ca stiu cum sa imi prind parul inainte de culcare, scumpo! imi raspunde mama, facandu-ma sa realizez ca am gandit cu voce tare.

Mormai ceva neinteligibil si apoi intru in baie, unde un dus lung ma astepta.

Dupa cateva minute, ies din baie, ma imbrac si apoi parasesc dormitorul, indreptandu-ma spre bucatarie.

Tata isi tinea ziarul in mana stanga, in timp ce isi folosea mana dreapta pentru a-si bea cafeaua, citind cu atentie articolul de pe prima pagina.

Mama, pregatea micul dejun, ca de obicei.

Ma asez pe scaun si oftez lung.

Azi trebuia sa ma duc si la scoala, chiar daca implinisem 18 ani...

Clar nu aveam nici o sansa sa chiulesc.

Ai mei erau fixati pe ideea ca educatia este cea mai importanta daca vrei sa faci ceva in viata.

Si cum voiam sa devin medic, trebuia sa invat ceva...

- O, buna dimineata, scumpo!  imi spune tata, realizand ca m-am asezat la masa.

Isi lasa ziarul jos si se apleaca spre mine, luandu-ma in brate.

- La multi ani, Crystal! imi ureaza, sarutandu-mi apoi, fruntea.

Cateva lacrimi incep sa ii curga pe obraz, fapt ce il face sa isi intoarca privirea spre mama, care avea aceeasi expresie mizerabila pe fata.

- S-a intamplat ceva? ii intreb ingrijorata, vazand ca nu erau foarte incantati de aniversarea mea.

Amandoi se uita lung unul la altul, timp de cateva minute, fara sa spuna nimic.

- Uhm...-, incepe tata, insa este intrerupt repede de mama.

- ...nu este nimic draga! spune ea, uitandu-se urat la tata. Eu si tatal tau ne facem griji, doar. Cum esti majora, acum ai mai multe responsabilitati. In plus, esti ultimul an la liceu, iar asta inseamna ca, la anul, vei incepe facultatea. Si gandul te vei muta din casa asta ne face sa ne intristam! continua ea, aducand micul dejun la masa.

- Asa este, cum spune mama ta, scumpo! adauga tata, incercand sa ma faca sa ma linistesc.

Oftez si apoi ma uit la ceas, mormaind iritata.