Iubire la patru ace - dimineti in camasa lui

12.1K 615 125
                                    

Marcus Thorne urmari cu o privire languroasa trupul aproape gol din patul sau, care tocmai isi revenea dupa o scurta repriza de somn, si continua sa isi incheie nasturii de la camasa.  Zambi din nou, privindu-se in oglinda, si trecandu-si nepasator degetele prin parul deja ciufulit.

Da, viata era frumoasa. Inca o zi, inca o cucerire. Isi verifica gulerul, apoi isi intoarse din nou privirea spre forma semi-adormita din patul sau. Privirile li se conectara, si el zambi, afisand o aroganta de toate zilele pe chipul lui frumos.

Femeia, o frumusete, atunci cand era acoperita de machiaj, ii zambi, ridicandu-se pe un cot.

-Pleci undeva?

-Da.

Dadu sa se ridice din pat, dar Marcus o opri.

-Nu te deranja, ii replica el, apropiindu-se si sarutand-o usor. Marta te va ajuta sa strangi tot ce ai nevoie.

-Marta?

-Da, menajera mea.

Frumoasa blonda se facu rosie dintr-o data, si buzele i se unira intr-o linie dreapta.

-Ticalos ce esti! Ai de gand sa pleci si sa ma lasi aici, ca pe...

-Ei, nici chiar asa, raspunse el razand usor. Hai sa nu o dam in dramatism. Ii facu cu ochiul, si parasi senin incaperea, inainte ca femeia pe jumatate dezbaracata din patul lui sa mai apuce sa mai zica ceva.

Apasa butonul liftului care facea legatura directa cu iesirea din complexul de apartamente in care locuia, si astepta rabdator, fara sa ia in seama cuvintele deocheate ale femeii  care cu siguranta isi strangea acum articolele de imbracaminte.

Da, viata era cu siguranta frumoasa.

Cu un clinchet scurt, liftul se deschise, iar Marcus pasi in el, la fel de nepasator ca si inainte. Il astepta o noapte plina de distractie si voie buna.

Apasa butonul care il ducea direct la parter, si isi infunda mainile in buzunarele blugilor la fel de scumpi ca si restul hainelor de pe el.

Cand telefonul ii suna, il scoase din buzunar, si fara sa mai verifice apelantul, raspunse si il duse la ureche:

-Hei Marcus, mai intarzii mult? Suntem deja aici.

Marcus rase, afisand un rand perfect de dinti albi, si apoi raspunse:

-Am avut ceva intarzieri...  neprevazute.

Barbatul de la capatul celalalt, pe numele sau Nick Wills, divortat de aproximativ sase luni, pufni in ras, amuzat:

-Cand ai sa intelegi ca femeile nu aduc nimic decat belele?

-Cand am sa o simt pe propria piele, raspunse Marcus. Isi ridica bratul, si isi privi ceasul de la incheietura, devenind ceva mai serios:

-In douazeci de minute sunt acolo.

-In regula. Aceeasi masa.

-Perfect.

Inchise, si isi puse din nou telefonul in buzunar.

Liftul se deschise si el, si Marcus trecu pe langa acelasi portar pe langa care trecea de aproximativ patru ani, de cand se mutase aici.

-Hei baiete, incotro?
-Prin imprejurimi, raspunse Marcus ambiguu.

Celalalt barbat, incaruntit de vreme, rase si el, si ii facu cu mana, in semn de salut.

-Sa ai grija, baiete, sa ai grija.

-Intotdeauna, il asigura Marcus, si iesi din cladire, nu mai inainte insa de a-i raspunde la salut.

Iubire la patru ace - dimineti in camasa luiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum