Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 2

Jennifer răsuflă istovită şi nu reuşi să se mai ridice în picioare, aşa că se trânti în fund pe podeaua băii familiei Stevenson.

Proaspăt spălată şi uscată, Tania o zbughi din baie, alăturându-se fraţilor ei în camera care era special amenajată pentru ei. Jenn îşi şterse apa de pe frunte şi îşi mai dădu câteva momente de respiro. Câinii erau curaţi, dar ea ajunsese în ultimul hal. Transpiraţia din efortul de a-i ţine locului pentru a-i spăla, mai ales pe Bold, alături de apa cu care o stropiseră şi nisipul ce mai rămăsese pe ea de pe plajă, o transformau într-o Cenuşăreasa ce nu a prea trecut cu brio testul de a munci şi a rămâne frumoasă în acelaşi timp. Avea tricoul leoarcă, la fel şi părul pe care se chinuise să îl prindă cu o panglică pe care o găsise printre jucăriile căţeilor, dar tot scăpase în cele din urmă.

Oftând, se strădui să se ridice şi să se aranjeze puţin, dar ce rost mai avea?! De-abia aştepta să ajungă acasă şi să facă şi ea o baie, apoi să doarmă 12 ore. Da, ar vrea ea... maxim 5.

Ieşi din baia căţeilor şi o găsi pe doamna Stevenson mângâind şi lăudând blana strălucitoare a lui Bold. Oscar, fiind cel îndrăgostit de Jenn, veni spre ea şi ceru afecţiune. Se aplecă din nou să mângâie căţelul şi îl sărută pe cap. Deşi o extenuau uneori şi nu îi aparţineau ei, iubea animalele astea, iar pentru plimbarea lor şi o baie la două zile primea 300 de dolari pe săptămână. Tod şi Martha Stevenson sunt căsătoriţi de 20 de ani, au o situaţie materială mai mult decât bună, dar cu toate astea, nu au copii. Jenn nu a aflat niciodată cauza exactă şi era prea respectoasă să întrebe, mai ales că nu se aducea niciodată vorba de asta, dar căţeii ăştia trei înlocuiau oricum extrem de bine prezenţa unor copii în familie. În copilărie ea nu crescuse în atâta răsfăţ nici măcar pe sfert, de fapt, ea nu avusese familia pe care o au ei. Câinii ăştia aveau o cameră a lor perfect utilată, şamponul cu care îi spală e de trei ori mai scump decât al ei.

- Jenn, scumpo, nu ştiu cum reuşeşti, dar eşti un miracol. Nu credeam că o să îl văd vreodată pe Bold atât de curat. O lăudă Martha, nemaisăturându-se să îl mângâie pe curăţelul Bold, care avea o serioasă repugnă pentru apă. Jenn chicoti, zâmbindu-i femeii micuţe, dar foarte aranjate, pe care o admira.

- Cu el e întotdeauna cel mai greu, dar cu multă milogeală şi ochii de căţeluş, îl înduplec. Martha surâse.

- Probabil acceptă baia doar ca să îl facă gelos pe Oscar. Glumi Martha, arătând spre câinele mai mare, mângâiat de Jenn, care nu făcea un secret din faptul că o adoră pe îngrijitoarea lui. O simţea şi era la uşă, aşteptând-o, chiar înainte ca ea să intre în curte. Tania era domnişoara din casă şi nu era interesată să concureze pentru atenţia lui Jenn, ca cei doi masculi. Nu era ea prea interesată de atenţia nimănui, cu excepţia lui Harry, din câte se pare, după scena din după-amiaza asta. Jenn îşi mijii ochii la ea, parcă certând-o pentru trădare. Cine o plimbă şi îi face baie, până la urmă?

- Ne vedem mâine, băieţi! Se aplecă să îl mai sărute odată pe Oscar, apoi se ridică în picioare. Doamna Stevenson se ridică şi ea, netezindu-şi rochia simplă de bumbac. Jenn nu ştia ce vârstă are exact, arată încă foartă bine, dar probabil e trecută de 45.

- Oh, despre asta, Jenn... mâine nu va trebui să vii. Eu şi Tod plecăm la cabană de pe lac weekend-ul ăsta şi îi luăm pe copii cu noi.

Jenn zâmbi, Martha mereu se referea la cei trei patrupezi ca la copii ei.

- Ah, OK, doamnă. Distracţie plăcută, o să vin luni, atunci.

- Sigur, scumpo! Weekend plăcut!

- Mulţumesc! Îi zâmbi Jenn înapoi, deşi nu era încântată de asta. Zile libere înseamnă bani mai puţini, iar în timpul weekend-ului îi e întotdeauna mai uşor pentru că are un program mai lejer, dar nu are de ales.